Reviews by Adelina

    Când eram copil, am avut norocul să îmi petrec vacanțele de vară în satul bunicilor. Teiul falnic îmi ținea umbră la fereastra camerei, parfumul său îmi însenina diminețile, iar pe pajiștile dimprejurul casei găseam cele mai frumoase flori de câmp. La câteva case distanță, locuia o familie care avea stupi, așa că adesea albinele își croiau neobosite drum prin grădina noastră.    Sigur, la acea vârstă nu știam prea multe despre harnicele insecte, însă am învățat un lucru important: acela că deși e necesar să fiu atentă să nu fiu înțepată, trebuie să protejez albinele și să nu le fac rău sub nicio formă. Acest lucru mi-a stârnit curiozitatea, așa că am devenit tot mai interesată să descopăr ce le face atât de speciale. Mi-am întrebat părinții, apoi am căutat informații în diverse enciclopedii și uite așa fascinația mea față de albine a crescut.    Acum, adult fiind, înțeleg mult mai profund care este importanța micilor insecte pe planeta noastră (de fapt,...

  Într-o lume în care alergăm necontenit, cu fiecare minut contorizat și dedicat productivității, am descoperit un refugiu neașteptat în artă și pictură.     Aceste expresii atemporale de frumusețe și creativitate nu sunt doar spectacole vizuale, ci sanctuare de liniște și introspecție. Admirând o pictură, găsesc o reconectare profundă cu mine însămi, un moment de respiro care îmi permite să reflectez. În agitația cotidiană, această evadare artistică devine nu doar importantă, ci esențială.      Arta a devenit pentru mine o sursă de echilibru și inspirație, un antidot împotriva grabei zilnice și o modalitate de a regăsi frumusețea în simplitatea momentului prezent. Totodată, admirând lucrările care trezesc emoție în sufletul meu, îmi doresc să aflu mai multe despre oamenii care, cu talentul lor nemărginit, le-au dat viață.     Viețile artiștilor celebri nu au fost defel plictisitoare, iar dacă credeți că nu ați avea răbdarea necesară să parcu...

  De când nu ai mai citit o carte care să te facă să dai pagină după pagină, uitând cât e ceasul, ignorând sarcinile pe care le ai de făcut? Fix așa a fost Soția de la etaj , romanul scris de Rachel Hawkins . Știți deja, toamna e anotimpul în care pofta mea de citit atinge cote maxime și tot ce îmi doresc e să stau cuibărită confortabil, cu o carte în brațe și o ceașcă de cafea sau un ceai aromat alături.  Despre Soția de la etaj , ce să vă spun? Mai întâi, iată descrierea oficială, ca să înțelegeți de ce mi-a captat interesul:   ”Jane își câștigă traiul plimbând câinii bogătașilor din Thornfield Estates, un cartier rezidențial plin de vile uriașe, mașini de lux și casnice plictisite. Genul de loc unde nimeni nu bagă de seama dacă Jane mai șterpelește uneori câte-o bijuterie. Și în care nimeni nu se gândește să-i pună la îndoială identitatea. Dar totul se schimbă când tânăra face cunoștință cu Eddie Rochester, un văduv misterios. Care e tânăr, bogat, fermecător și care îi...

  Vara e în toi, iar zilele fierbinți ne obligă să stăm mai mult în casă sau măcar să căutăm un loc confortabil, la umbră. Este și perioada concediilor – chiar și eu am fost plecată în mult iubita Austria, țara mea favorită, după cum cred că v-ați dat deja seama (despre experiența mea acolo o să vă povestesc într-o postare viitoare). Și ce alt companion mai bun pentru vacanță decât cărțile cunoașteți?  În cazul în care visați deja la relaxare și peisaje idilice, nu uitați să puneți în bagaj și o carte. Pentru a vă fi de ajutor, vă povestesc azi despre Piatră, hârtie, foarfecă – romanul scris de Alice Feeney , pe care pur și simplu nu l-am putut lăsa din mână. Subiectul incitant, suspansul și abilitatea autoarei de a fi imprevizibilă m-au determinat să citesc cartea pe nerăsuflate.   Iată descrierea oficială:    ”Zece ani de căsnicie. Zece ani de secrete. Și o aniversare pe care nu o vor uită niciodată. Ai încredere în persoana cu care te-ai căsătorit? Crezi că ...

  Perioada Sărbătorilor este un excelent prilej să facem ce ne place. În ceea ce mă privește, mă bucur să am mai mult timp să citesc, așa că nu e deloc surprinzător că vă povestesc astăzi despre o carte care mi-a plăcut. Este vorba despre Moartea doamnei Westaway , scrisă de autoarea britanică Ruth Ware , și chiar dacă titlul vi s-ar putea părea morbid, vă asigur că romanul nu este unul care să abunde de detalii neplăcute, ci este unul plin de mister, cu o acțiune ce se construiește lent, pas cu pas, exact ca un puzzle.   Descrierea oficială sună cam așa:    ”Deși nu crede în arta divinației, Hal Westaway își câștigă traiul ca ghicitoare în tarot. Când găsește în cutia poștală o scrisoare prin care este anunțată că a primit o moștenire considerabilă de la o anume Hester Mary Westaway, înțelege repede că e o greșeală. Dar știe și că poate folosi trucurile din cartomanție pentru a pune mâna pe bani. Hal hotărăște să meargă la înmormântarea femeii, însă, odată ajunsă ac...

Vă plac pisicile? Animale cu un aer nobil, aristocrat, micuțele feline ne oferă adesea cele mai frumoase lecții de viață. Iată de ce, atunci când îmi apare în cale un roman cu un subiect centrat în jurul pisicilor devin foarte curioasă și îmi doresc să-l am neapărat în bibliotecă și să îl citesc cât mai curând. Recunosc, atunci când am zărit pentru prima data pe site-ul Libris cartea Dacă pisicile ar dispărea din lume , scrisă de japonezul Genki Kawamura , mi-a atras întâi atenția titlul. Chiar așa, cum ar fi o lume fără pisici? Ei bine, eu cred că lumea noastră ar fi mai tristă, iar noi, oamenii am deveni și mai grăbiți, mai preocupați de obositoarea rutină zilnică, îngropându-ne în activități guvernate de ”trebuie”, uitând a mai trăi. În fond, atunci când privești o pisică dormind, parcă îți vine și ție să dai uitării totul și să îți oferi o clipă de răgaz, fie ce-o fi! Și parcă avem cu toții mai multă energie, mai multă inspirație după ce ne odihnim gândurile pentru câteva momente....

  Există cărți care te poartă departe și te fac să visezi cu ochii deschiși, la fel cum există cărți la care, după ce ai citit o frază, simți nevoia să te oprești o clipă, doar pentru a lăsa cuvintele să îți pătrundă mai bine în minte și în suflet. Apoi mai sunt cărțile care nu te lasă în pace până nu ai întors și ultima filă. Cele care te ”privesc” de pe noptieră și nu te lasă să dormi, cele cu o acțiune atât de alertă ori cu un suspans teribil, ce îți face inima să bată mai tare și ochii să clipească mai rar, în timp ce dai încă o pagină. Și încă una. O astfel de carte este Ușa ferecată , scrisă de autoarea britanică Ruth Ware . De la început și până la final am fost prinsă în ițele poveștii, dorindu-mi să aflu ce mistere ascunde fiecare dintre personaje. Pe măsură ce aflat noi detalii, am încercat să anticipez ce se va întâmpla mai târziu în paginile romanului, însă nu am prevăzut nicio clipă deznodământul.    Vă las mai jos descrierea romanului, pentru a înțelege de c...

  Atunci când iubești să citești, să alegi o singură carte preferată sau să numești un autor care îți place cel mai mult este imposibil. Cu toate acestea, cred că fiecare dintre noi, cei care adorăm să ne pierdem ore în șir printre paginile cărților, avem o afinitate aparte pentru anumiți scriitori și inima ne bate mai tare atunci când în biblioteca noastră ajunge o nouă carte care le poartă semnătură. Pentru mine, o astfel de autoare este   Elif Shafak .  De când am descoperit-o, citind mai întâi ”Onoare” și ”Cele patruzeci de legi ale iubirii”, am rezonat cu scriitura ei, mi-a plăcut felul în care își construiește personajele și își țese poveștile. Atunci când am văzut pentru prima dată în librărie romanul 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie , era disponibil doar în limba engleză. Am răsfoit cartea și subiectul mi s-a părut inedit, m-a atras instantaneu. Nu am cumpărat-o atunci, fiindcă acasă mă așteptau o mulțime de cărți care așteptau să fie citite. A tre...

  Lumea, așa cum o știm azi, ascunde încă multe mistere. Unul dintre cele mai mari, poate, este moartea. Deopotrivă înspăimântătoare și fascinantă, ea face obiectul multor povești, mituri, romane sau chiar religii. Existența noastră pe Pământ are același final, indiferent de felul în care alegem să trăim. Despre moarte vorbește și cartea lui Adam Silvera intitulată Amândoi mor la sfârșit . Un titlu provocator, fiindcă de regulă orice cititor pasionat se ferește să afle dinainte finalul cărții pe care a început să o citească, ori aici ni se dezvăluie încă de pe copertă. Cu toate acestea, romanul a reușit să îmi atragă atenția, tocmai pentru că m-a făcut curioasă cu privire la povestea personajelor principale – Rufus și Mateo.   Iată descrierea cărții, pe site-ul celor de la Libris:  ” Adam Silvera ne aduce aminte că nu există viață fără moarte și nici dragoste fără pierdere, într-o poveste devastatoare, și totuși optimistă, despre doi oameni a căror viață se schimbă pe p...

  Cărțile sunt ca oamenii. Unele apar în viața noastră cu unicul scop de a ne binedispune. Altele vin pentru a ne ajuta să evadăm din cotidian, oferindu-ne o cale de a ne elibera de poverile care ne apasă, iar altele vin ca niște lecții prețioase, ale căror învățăminte le vom păstra cu noi până la sfârșitul zilelor noastre. În cea din urmă categorie se încadrează Culoarul morții , capodopera scriitorului american Stephen King .     Iată descrierea oficială:     ”Culoarul Morții - cei care merg până la capătul lui nu se mai întorc, pentru că acolo îi așteaptă scaunul electric. În Corpul E al Penitenciarului Cold Mountain sunt adăpostiți numai criminali condamnați la moarte. De când lucrează aici, gardianul Paul Edgecombe a văzut multe. Dar n-a mai întâlnit pe nimeni asemenea lui John Coffey, un uriaș cu minte de copil, condamnat pentru o crimă de o violență șocantă. În acest loc al ultimei șanse la ispășire, Edgecombe e pe cale să descopere adevărul despre Coffey...

  Vine o vreme în viața oricărui cititor când simte nevoia unor lecturi relaxante, care să binedispună și să fie parcursă cu ușurință. Putem fi de acord că nu avem întotdeauna starea de spirit necesară pentru a citi cărți care să ne pună pe gânduri ori în care să căutăm răspuns pentru marile întrebări ale vieții. Câteodată, vrem pur și simplu să ne amuzăm, să citim picanterii fel de fel ori să ne dăm voie să fim din nou copii, recitind basmele care ne-au încântat pe când eram de-o șchioapă.     Dar nu despre povești cu zâne vreau să vă povestesc azi, ci despre două cărți pe care le-am citit cu interes, mai ales pentru că prezintă o fațetă neșlefuită a istoriei. Este vorba despre cărțile autoarei Eleanor Herman – În pat cu regele și În pat cu regina , care prezintă poveștile amantelor și amanților regali. Adulter, rivalitate, răzbunare, luptă pentru putere, regi ticăloși, femei lacome și viclene ori la polul opus, de o inteligență remarcabilă, în stare să conducă din umb...

În perioada Sărbătorilor de iarnă  suntem parcă mai sensibili la dramele prin care trec semenii noștri, privim cu tristețe spre cazurile dramatice, cum ar fi oamenii care se luptă cu boli crunte ori care trăiesc într-o sărăcie extremă, la limita subzistenței. Ni se rupe sufletul atunci când vedem pe cineva care este nevoit să trăiască o viață întreagă cu un handicap fizic și, pentru o clipă, ne imaginăm cât de greu trebuie să fie să fii lipsit de abilitatea de a merge, de a vedea, a auzi sau a vorbi. Toate aceste situații nefericite ne lasă urme în suflet fiindcă impactul pe care îl au asupra noastră este, în primul rând, unul vizual. E greu să privești un copil desculț în gerul iernii, un bătrân care merge sprijinit de cârje ori pe cineva al cărui trup este măcinat de boală.   Cum rămâne însă cu suferințele care nu se văd? Sunt oare acestea mai prejos decât cele fizice? Aceasta este întrebarea la care răspunde un fabulos roman pe care l-am citit de curând. Flori pentru Algern...

 Milioane de cititori au avut, cel puțin o dată, în mâini un roman scris de autoarea britanică Agatha Christie , cunoscută în întreaga lume drept ”Regina Crimei”. Personajele sale, Miss Marple și Hercule Poirot, au devenit legendare și foarte iubite de cititori, iar romanele ei au fost ecranizate de nenumărate ori pentru micul sau marele ecran. Chiar și astăzi, la 45 de ani de la moartea sa, Agatha Christie continuă să fascineze iubitorii romanelor polițiste de pretutindeni. Și ce perioadă este mai potrivită pentru mistere, crime dificil de rezolvat și personaje cu intenții obscure decât toamna?  E lesne de înțeles de ce am ales să citesc Asasinarea lui Roger Ackroyd , unul dintre cele mai interesante romane ale Agathei Christie, și asta în special datorită finalului, care lasă cititorul fără grai. Iată cum sună descrierea oficială a cărții: ”Într-un sătuc englezesc liniștit, doamna Ferrars, despre care se bârfește că și-ar fi omorât soțul, moare, la rândul său, în împrejurări...