Apă proaspătă pentru flori, cea mai specială carte descoperită vara asta
Vara este de regulă anotimpul în care majoritatea dintre noi schimbăm romanele cu subiecte delicate ori greoaie cu povești vesele, cu final fericit, cărți care să ne aducă un zâmbet, cărți pe care să le citim pe șezlong, în timp ce ascultăm valurile mării. Totuși, câteodată ne apare în cale câte un roman... altfel, pe care oricât am dori să îl amânăm pentru serile ploioase de toamnă, nu reușim și acesta își croiește cumva drum spre gândurile noastre și nu ne dă pace până nu îl citim. Așa mi s-a întâmplat cu Apă proaspătă pentru flori , scrisă de Valérie Perrin . O carte cu un subiect ce la prima vedere ar putea părea prea trist, prea melancolic, însă cu o frumusețe aparte. Violette Toussaint, protagonista romanului, este administratoarea unui cimitir dintr-un orășel din Burgundia. Diferiții participanți la înmormântări, vizitatorii fideli sau colegii – groparii, îngrijitorii și un preot – îi frecventează biroul ca să se încălzească, iar acolo râsul, camaraderia și, uneori, lacrimile