10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie, o carte despre minte, trup și suflet

 Atunci când iubești să citești, să alegi o singură carte preferată sau să numești un autor care îți place cel mai mult este imposibil. Cu toate acestea, cred că fiecare dintre noi, cei care adorăm să ne pierdem ore în șir printre paginile cărților, avem o afinitate aparte pentru anumiți scriitori și inima ne bate mai tare atunci când în biblioteca noastră ajunge o nouă carte care le poartă semnătură. Pentru mine, o astfel de autoare este Elif ShafakDe când am descoperit-o, citind mai întâi ”Onoare” și ”Cele patruzeci de legi ale iubirii”, am rezonat cu scriitura ei, mi-a plăcut felul în care își construiește personajele și își țese poveștile. Atunci când am văzut pentru prima dată în librărie romanul 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie, era disponibil doar în limba engleză. Am răsfoit cartea și subiectul mi s-a părut inedit, m-a atras instantaneu. Nu am cumpărat-o atunci, fiindcă acasă mă așteptau o mulțime de cărți care așteptau să fie citite. A trecut ceva timp, iar pe Libris, la secțiunea noutăți, mi-a ieșit din nou în cale, de această dată varianta în limba română. Atunci am știut că nu mai pot aștepta și trebuie să o citesc cât mai curând. Uite așa, romanul a ajuns în biblioteca mea. Am citit pe nerăsuflate cele 361 de pagini și pot spune că mi s-au părut prea puține. 


Iată descrierea cărții, sunt convinsă că o să vi se pară cel puțin la fel de interesantă: 

 

”Ce se întâmplă cu mine după ce mor? Iată o întrebare pe care ne-o punem cu toții, fără a reuși vreodată să deslușim misterul morții și să găsim un răspuns. După ce inima încetează să-i mai bată, Leila Tequila - o prostituată agresată pe o stradă din Istanbul - descoperă că mintea ei se încăpățânează să reziste încă puțin și încă puțin... În cele 10 minute și 38 de secunde care îi mai rămân înainte să se stingă de tot, creierul lucrează febril, rememorând episoade esențiale din viața ei sau a celor cinci prieteni pe care și i-a făcut in Istanbul. Fiecare amintire este o poartă deschisă spre trecut, întregind portretul Leilei și schițând in același timp contururile orașului pitoresc pe care și l-a ales drept casă și care le oferă adăpost atâtor oameni nedreptățiți, abuzați, disprețuiți. Un roman nemaipomenit de frumos și de tulburător despre miracolul vieții, misterul morții și tărâmul straniu ce se întinde între ele”

 

Romanul lui Elif Shafak este structurat în trei părți: Mintea, Trupul și Sufletul. Personajele, începând cu Leila Tequila, se aseamănă cu paleta unui pictor. Viu colorate, vesele ori sumbre, intens pigmentate ori translucide ca o acuarelă, acestea creează un tablou al vieții în Istanbul, un oraș-mozaic, unde pe cât de ușor este să te pierzi, pe atât de simplu este să regăsești calea către tine însăți. Povestea Leilei se derulează de la coadă la cap, din momentul în care aceasta moare și, pentru câteva minute, mintea încă îi lucrează febrilă, scoțând la suprafață frânturi din viața ei – un melanj de alegeri proprii, intersectate cu mâna inexorabilă a destinului. 

 

”Când trăia, Leila Tequila se simțise întotdeauna cuprinsă de un fel de uimire, tulburare chiar, în prezența oamenilor cărora le plăcea să speculeze obsesiv în legătură cu sfârșitul lumii. Cum puteau niște minți aparent zdravene să fie muncite de toate scenariile acelea cu asteroizi, mingi de foc, comete care făceau ravagii pe planetă? În ceea ce o privea, apocalipsa nu era lucrul cel mai rău care se putea întâmpla. Posibilitatea decimării imediate și depline a civilizației nu era nici pe jumătate la fel de înfricoșătoare ca realizarea că trecerea noastră prin lume n-a avut niciun impact asupra ordinii lucrurilor și că viața o să meargă mai departe în același fel cu sau fără noi. Ei, asta, își spusese ea dintotdeauna, e într-adevăr înspăimântător”

 

Însă lumea nu a rămas la fel după ce Leila a pierit. Prietenii Leilei, atât de diferiți, alcătuind un grup pestriț – etnii diferite, convingeri religioase, viziune asupra vieții - fiecare cu o poveste în spate și un șir de întâmplări care i-au transformat în oamenii de azi nu vor mai fi niciodată la fel. Leila a fost liantul care i-a adus împreună, ilustrând astfel o imagine a toleranței, a lipsei de prejudecăți și a umanității. Prin ea, Nalan, Sinan, Jameelah, Zaynab, Humeyra își vor privi viitorul cu ochi noi. În schimb, cu ajutorul lor Leila își va găsi pacea și sentimentul de libertate pe care l-a căutat întreaga viață. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne parfumăm pentru noi sau pentru alții? Parfumul, expresie a individualității

Din nou despre parul meu si ...Label.m

De ce citesc?