Flori pentru Algernon, cartea pe care trebuie să o citești la început de an

În perioada Sărbătorilor de iarnă suntem parcă mai sensibili la dramele prin care trec semenii noștri, privim cu tristețe spre cazurile dramatice, cum ar fi oamenii care se luptă cu boli crunte ori care trăiesc într-o sărăcie extremă, la limita subzistenței. Ni se rupe sufletul atunci când vedem pe cineva care este nevoit să trăiască o viață întreagă cu un handicap fizic și, pentru o clipă, ne imaginăm cât de greu trebuie să fie să fii lipsit de abilitatea de a merge, de a vedea, a auzi sau a vorbi. Toate aceste situații nefericite ne lasă urme în suflet fiindcă impactul pe care îl au asupra noastră este, în primul rând, unul vizual. E greu să privești un copil desculț în gerul iernii, un bătrân care merge sprijinit de cârje ori pe cineva al cărui trup este măcinat de boală. 

Cum rămâne însă cu suferințele care nu se văd? Sunt oare acestea mai prejos decât cele fizice? Aceasta este întrebarea la care răspunde un fabulos roman pe care l-am citit de curând. Flori pentru Algernon, scris de Daniel Keyes, explorează mintea umană. Mai exact, autorul spune povestea lui Charlie, un tânăr cu retard, care are o singură dorință: aceea de a fi deștept. Charlie vrea ca oamenii din jur să îl ia în serios, să nu mai râdă de el și de acțiunile lui nesăbuite. Vrea să fie iubit de părinți și de sora mai mică. Vrea să fie perceput ca un om. Pentru că, așa cum aflăm din paginile romanului, adesea oamenii care se confruntă cu un handicap de natură psihică nu sunt percepuți ca ființe umane. Un lucru mi-a rămas bine întipărit ca urmare a lecturării cărții: dacă oamenii simt milă față de persoanele cu un handicap fizic, doresc să le ajute și nu le iau în râs, de ce atunci când se află în fața cuiva întârziat mintal nu dau dovadă de aceeași empatie? De ce, încă de la vârste fragede, copiii care sunt... diferiți, fie că vorbim de retard ori tulburări din spectrul autist, sunt dați la o parte, marginalizați și chiar abuzați de către colegi? De ce simt oamenii nevoia să râdă de cei a căror minte este altfel decât a lor? 

 

Iată descrierea oficială a romanului, cea care mi-a stârnit curiozitatea.

 

”Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotrivă fantastice și terifiante: ce-ar fi dacă am avea puterea de a ne spori artificial inteligența, dacă într-o bună zi ar fi la îndemâna noastră să corectăm nu doar o imperfecțiune fizică, ci însuși creierul uman. Romanul Flori pentru Algernon, apărut în 1966 și premiat în același an cu Nebula Award, a fost scris că urmare a succesului înregistrat de nuvela omonimă publicată în 1959 și încununată cu Hugo Award în anul 1960. Tema cărții a prins contur cu paisprezece ani înainte de scrierea nuvelei Flori pentru Algernon, fiind inspirată de numeroase evenimente din viață lui Keyes, despre care autorul relatează în lucrarea autobiografică Algernon, Charlie and I: A Writer’s Journey (2000). Romanul Flori pentru Algernon a fost tradus în numeroase limbi, a fost studiat în școli și universități din întreaga lume, a fost înregistrat pe casete audio (în lectura scriitorului), a avut o versiune cinematografică (al cărei actor principal, Cliff Robertson, a primit Oscarul pentru cea mai bună interpretare masculină) și mai multe adaptări pentru televiziune și teatru”. 

 

Și totuși, cine este Algernon, vă veți întreba. Ei bine, Algernon este un șoarece de laborator. Acesta a suferit, înaintea lui Charlie, o intervenție menită să îi sporească inteligența. Experimentul se va extinde și asupra lui Charlie, iar acest lucru îi va schimba tânărului întreaga viață. O lume nouă se așterne în fața lui, însă cu ce preț? 

Un lucru inedit cu privire la Flori pentru Algernon îl veți descoperi chiar din primele pagini. Romanul este scris într-un anume fel, sub forma unui jurnal scris într-un limbaj voit stâlcit, pentru ca cititorul să înțeleagă mai bine ce este în mintea lui Charlie. Pe parcurs, o să vedeți impactul acestei decizii a autorului. Aș spune că aceasta carte este diferită de tot ce am citit până acum și v-aș încuraja să vă oferiți răgaz pentru a o citi. Dăruiți-o copiilor voștri. Dăruiți-o bunicilor voștri, fiindcă niciodată nu este prea târziu să învățăm despre multitudinea de fețe pe care le îmbracă natura umană. Nu lăsați pe raftul librăriei Flori pentru Algernon și vă asigur că veți primi drept răsplată o nouă perspectivă asupra lumii în care trăim. 

Găsiți cartea, alături de altele cel puțin la fel de minunate, pe Libris, desigur.