Guban - poveste într-o cutie de pantofi
Cred că puține sunt femeile care, în copilărie, nu au auzit mama, mătușa ori bunica povestind despre pantofii Guban. Confecționați la Timișoara încă din anul 1935, aceștia sunt pe bună dreptate o legendă printre românce. Desigur, nici familia mea nu a făcut excepție, mai ales că mama lucrase în domeniu, la o fabrică de încălțăminte din Lugoj, așa că subiectul pantofilor Guban era des auzit la noi în casă. Îmi amintesc zâmbind cum stăteam în fața raftului cu pantofi ai mamei și adesea îi ”probam” prin casă, deși piciorul meu abia le umplea vârful. Albaștri, roz, de culoarea cafelei, cu o dantelărie fină a materialului, pantofii mamei reprezentau în mod cert un obiect al dorinței. Anii au trecut, pantofii, cu toc sau fără, au rămas un obiect vestimentar preferat în garderoba mea, iar eu mi-am promis să mă ghidez după dictonul ”puțin și bun”. Nu cumpăr lunar pantofi, nu am zeci de perechi uitate în șifonier, dar fiecare achiziție este apreciată la justa valoare. Și îmi amintesc ...