Cum m-am apucat de citit!
Bună seara, dragi iubitori de carte! Am povestit de atâtea ori cu voi despre cărți noi și vechi, dar acum că am văzut provocarea Libris, mi-am dat seama că nu v-am spus niciodată cum m-am apucat de citit! Prieteni, luați-vă o cană cu ceai alături și aflați povestea mea. Totul a început acum mulți ani, mai precis vreo 22. Pe atunci lucrurile erau mult mai simple, căci timpul curgea mai lent, oamenii erau mai curați sufletește, iar eu locuiam la țară, împreună cu părinții mei. Țin minte casa bătrânească, cu teiul falnic și parfumat ce o străjuia serios. Și ”camera nouă” în care mama și-a încropit o bibliotecă. Bunicul îi spunea mereu că a citit ”căruțe întregi de cărți”, iar eu mă amuzam imaginându-mi un căruțaș voios și rumen în obraji, care îi vindea mamei bucurie pe tipar. Așa am început eu să dau târcoale cărților. Am fost un copil care iubea singurătatea, nu era bucurie mai mare pentru mine decât să explorez casa și gradina căutând ceva interes...