Reviews by Adelina

Mi-au plăcut basmele, legendele și poveștile de când mă știu. Tâlcul lor ascuns, întâmplările fantastice și personajele aflate cel mai adesea antrenate în lupta dintre bine și rău, sunt caracteristicile specifice care îmi trezeau curiozitatea și mă lăsau tânjind după mai mult. Nici acum lucrurile nu s-au schimbat și iubesc la fel de mult genul acesta de lectură. De fapt, cred că basmele vechi sunt potrivite mai mult adulților decât celor mici, temele abordate fiind de multe ori foarte complexe.  Luna aceasta mi-am făcut timp să citesc volumul ”Basme” a lui Herman Hesse. Autorul german surprinde în scrierile sale diferite tipologii umane, căutarea perpetuă a sensului vieții și mai ales, capacitatea de a evolua, personajele fiind modelate de întâmplările rezervate de soartă. ”Valul sorții își atinsese culmea: l-am simțit smulgându-mi inima din piept și târând-o cu sine. Apoi valul se sparse.” - Calea cea grea Găsesc proza scurtă a lui Hesse a fi extrem de interesantă...

Filozoful George Santayana ne-a lăsat moștenire o vorbă plină de înțelepciune: “Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete” . Perfect de accord, dar ce ne facem atunci când nu ne plac prea mult datele exacte, informațiile despre bătălii sângeroase, sau perioadele de plictis ale omenirii, când parcă nu se întâmpla nimic notabil? La această întrebare ne răspunde Sebastian Schnoy în volumul ”Istorie pentru cei ce se tem de istorie” .  Germanul Sebastian Schnoy este considerat cel mai amuzant istoric contemporan. Felul în care relatează fapte și portretizează ilustre figuri marcante ale istoriei îl fac să fie cu totul diferit de profesorii sobri, cu ochelari cu rame de baga și privire aspră ce ne vin în minte când pomenim cuvântul ”istorie”.  Cartea ”Istorie pentru cei ce se tem de istorie” prezintă întâmplările marcante pentru omenire, din Antichitate și până în zilele noastre. Ce o face deosebită este maniera în care istoria este relatată. Fără șiruri lungi ...