Reviews by Adelina

Vă plac pisicile? Animale cu un aer nobil, aristocrat, micuțele feline ne oferă adesea cele mai frumoase lecții de viață. Iată de ce, atunci când îmi apare în cale un roman cu un subiect centrat în jurul pisicilor devin foarte curioasă și îmi doresc să-l am neapărat în bibliotecă și să îl citesc cât mai curând. Recunosc, atunci când am zărit pentru prima data pe site-ul Libris cartea Dacă pisicile ar dispărea din lume , scrisă de japonezul Genki Kawamura , mi-a atras întâi atenția titlul. Chiar așa, cum ar fi o lume fără pisici? Ei bine, eu cred că lumea noastră ar fi mai tristă, iar noi, oamenii am deveni și mai grăbiți, mai preocupați de obositoarea rutină zilnică, îngropându-ne în activități guvernate de ”trebuie”, uitând a mai trăi. În fond, atunci când privești o pisică dormind, parcă îți vine și ție să dai uitării totul și să îți oferi o clipă de răgaz, fie ce-o fi! Și parcă avem cu toții mai multă energie, mai multă inspirație după ce ne odihnim gândurile pentru câteva momente....

  Lumea, așa cum o știm azi, ascunde încă multe mistere. Unul dintre cele mai mari, poate, este moartea. Deopotrivă înspăimântătoare și fascinantă, ea face obiectul multor povești, mituri, romane sau chiar religii. Existența noastră pe Pământ are același final, indiferent de felul în care alegem să trăim. Despre moarte vorbește și cartea lui Adam Silvera intitulată Amândoi mor la sfârșit . Un titlu provocator, fiindcă de regulă orice cititor pasionat se ferește să afle dinainte finalul cărții pe care a început să o citească, ori aici ni se dezvăluie încă de pe copertă. Cu toate acestea, romanul a reușit să îmi atragă atenția, tocmai pentru că m-a făcut curioasă cu privire la povestea personajelor principale – Rufus și Mateo.   Iată descrierea cărții, pe site-ul celor de la Libris:  ” Adam Silvera ne aduce aminte că nu există viață fără moarte și nici dragoste fără pierdere, într-o poveste devastatoare, și totuși optimistă, despre doi oameni a căror viață se schimbă pe p...

  Cărțile sunt ca oamenii. Unele apar în viața noastră cu unicul scop de a ne binedispune. Altele vin pentru a ne ajuta să evadăm din cotidian, oferindu-ne o cale de a ne elibera de poverile care ne apasă, iar altele vin ca niște lecții prețioase, ale căror învățăminte le vom păstra cu noi până la sfârșitul zilelor noastre. În cea din urmă categorie se încadrează Culoarul morții , capodopera scriitorului american Stephen King .     Iată descrierea oficială:     ”Culoarul Morții - cei care merg până la capătul lui nu se mai întorc, pentru că acolo îi așteaptă scaunul electric. În Corpul E al Penitenciarului Cold Mountain sunt adăpostiți numai criminali condamnați la moarte. De când lucrează aici, gardianul Paul Edgecombe a văzut multe. Dar n-a mai întâlnit pe nimeni asemenea lui John Coffey, un uriaș cu minte de copil, condamnat pentru o crimă de o violență șocantă. În acest loc al ultimei șanse la ispășire, Edgecombe e pe cale să descopere adevărul despre Coffey...

  Cărțile care surprind emoționanta temă a războiului mi-au plăcut dintotdeauna. În fața suferinței, suntem cu toții mai receptivi, mai empatici. De-a lungul timpului, am citit numeroase romane care tratau acest subiect, unele istorice, altele de ficțiune, iar multe dintre ele mi-au rămas întipărite în minte pentru totdeauna.  Recent, în biblioteca mea și-a făcut loc Trandafirul Alb, Pădurea Neagră , scrisă de Eoin Dempsey . O carte care, alături de ororile războiului, surprinde și o înduioșătoare poveste de dragoste. Iată cum sună descrierea romanului, pe site-ul celor de la Libris :   ”În negurile celui de-al Doilea Război Mondial, încrederea devine riscul suprem pentru doi străini care se întâlnesc în circumstanțe excepționale. Decembrie 1943. În anii dinaintea ascensiunii la putere a lui Hitler, cabana de vară a familiei Gerber răsună de râsete. Acum, când nămeții acoperă Pădurea Neagră, disidenta germană Franka Gerber este singură și lipsită de speranță. Ardoarea și ...

Anul acesta, poate și din pricina conjuncturii în care ne aflăm cu toții, am reușit să citesc mai  mult. Petrecând majoritatea timpului în casă, am reușit să mă delectez cu numeroase cărți pe care le aveam de ceva vreme pe lista de dorințe.  Am descoperit scriitori noi și m-am reîndrăgostit de autorii mei favoriți, ale căror romane le citesc cu nesaț de fiecare data. În categoria celor din urmă intră și Fredrik Backman , care este un cronicar, blogger și scriitor suedez ce a cucerit întreaga lume cu binecunoscutul său roman ”Un bărbat pe nume Ove”. Fredrik Backman are un stil de a scrie aparte, pur și simplu cărțile lui ți se lipesc de suflet și îți rămân multă vreme în minte. Aș îndrăzni să spun că au darul de a-ți schimba percepția asupra vieții și implicit asupra celor din jur, fie că sunt prieteni, familie sau pur și simplu străini întâlniți pe stradă. Dacă ar fi să-i descriu stilul, l-aș asemăna într-o oarecare măsură cu un alt autor care îmi place deosebit de mult, respe...

   Bunele maniere sună în urechile multora (din păcate) ca ceva învechit, ceva ce nu și-ar mai găsi locul în viețile noastre moderne și atât de grăbite. Cu toate acestea, în plină epocă digitală, manierele au evoluat și ele, făcându-și loc printre computere performante, mail-uri și mai ales, pe ecranele telefoanelor inteligente.     Am citit în vara aceasta o carte tare, tare interesantă, Maniere digitale  a Victoriei Turk, și pot spune că mi-a plăcut chiar mai mult decât mă așteptam. Cred că fiecare dintre noi am găsi ceva interesant în acest volum, mai ales că majoritatea ne petrecem timpul în fața unui ecran și a unei tastaturi, fie că e vorba despre natura serviciului, fie pur și simplu ne place social media .     Personal, pot spune că mi-a plăcut dintotdeauna să știu câte puțin din fiecare domeniu. Nu îmi place să mă simt pe picior greșit ori să nu am habar despre un subiect anume, așa că am ales să citesc această carte în ...

Gonim prin viață cu viteza luminii. Nu ne trece prin minte să ne oprim o clipă, să observăm atent ce se află în jur, să ne tragem sufletul în timp ce privim un copil jucându-se, o tânără cu pletele în vânt ori un bătrân care își plimbă în fiecare dimineață câinele.  Suntem prea grăbiți și parcă totul ne produce o stare continuă de iritare. Nu mai avem răbdare. Cu toate acestea, nu e imposibil să devenim mai toleranți și să învățăm să privim cu alți ochi bătrânețea, speranța sau prietenia. Putem să ne cumpărăm timp citind o carte. Asta am învățat citind ” Un bărbat pe nume Ove ” de Fredrik Backman . Scrisă într-o manieră fermecătoare, cartea ne spune povestea lui Ove, descris ca fiind ”cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina”. Ajuns la o venerabilă vârstă, Ove a uitat să mai aibă răbdare și privește reticent și circumspect spre tot ce îl înconjoară. Obiceiurile noii generații îl scot din sărite. Viața lui Ove este complet dată peste cap în momentul în care lân...