Reviews by Adelina

·              La nivel național sunt înregistrați mai mult de 72.000 de pacienţi care suferă de boala Parkinson. ·              Conform Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiș (DGASPC) la nivelul judeţului sunt încadraţi, în diferite grade de handicap ,1.017 de pacienţi cu boala Parkinson. ·            „Instalaţia din Lalele ”, ansamblu senzorial unic realizat de Asociaţia de Luptă Împotriva Bolii Parkinson, are ca scop informarea publicul larg asupra simptomelor bolii Parkinson şi a fost expusă în perioada 15 – 17 iunie în centrul comercial Iulius Mall. ·              Timișorenii au fost invitaţi să interacţioneze cu „ Instalaţia din Lalele ” şi să îşi arate susţinerea pentru pacienţii cu boala Parkinson! Timișoara, 15 iunie 2017   –  Asociaţia de Luptă Împotriva Bolii Parkinson, în parteneriat cu Societatea de Neurologie din România (SNR), a lansat la Timișoara o campanie de informare şi educare cu privire la Boala Parkinson prin expune

Bună seara, dragile mele!    Poate că vă surprinde faptul că am decis să postez din nou despre o carte, dar dacă veți citi mai jos opinia mea despre ”Grădina uitată” scrisă de Kate Morton , o să înțelegeți de ce am vrut neapărat să vă povestesc cât mai repede despre această aceasta.    Dacă mă cunoașteți, sau dacă îmi citiți blogul de ceva vreme, atunci știți că iubesc vara. Îmi place căldura, soarele mă binedispune și îmi dă energie, iar marea cea caldă, cu apele ei turcoaz mă face cu adevărat fericită. Și totuși... Mă atrage Marea Britanie ca un magnet. Anglia în special. Da, plouă mai mereu și e frig, e înnorat și soarele e palid, dar simt că sufletul meu tânjește după țara această care ascunde atâtea povești printre zidurile caselor de piatră. De multe ori îmi imaginez cum ar fi să stau cuibărită într-un fotoliu vechi, cu o carte în brațe și o pătură din lână groasă care să mă încălzească, în timp ce la ramele ferestrei din lemn se unduiesc trandafiri... Iată de ce cărțile scr

Bună seara, dragi iubitori de carte!    Azi vă povestesc despre o carte deosebită, care nu mi-a dat altă alternativă după ce am terminat-o, decât să stau pur și simplu și să meditez la tabloul sumbru pe care îl ilustrează. Tablou ce acum, în 2017 (cartea a fost scrisă în anii  ' 80) nu pare atât de diferit de ceea ce vedem în jur. Sigur, dacă este să ne luam după mass media, suntem o generație liberă, în fapte și gândire, milităm pentru drepturi pe care nici nu știm să le denumim, când de fapt închidem ochii la lucrurile cu adevărat importante.    În romanul ”Povestea slujitoarei” , de Margaret Atwood , acțiunea este plasată undeva în viitor, într-o Americă nouă, o societate distopică ce se supune regulilor unui nou regim politic ce poartă denumirea de Galaad. Acesta are ca scop să distrugă individualitatea omului, să îi răpească opiniile pertinente, judecata, pentru a crea subiecți ușor de folosit și manipulat spre bunăstarea conducătorilor.    O categorie aparte în aces