Flori pentru Algernon, cartea pe care trebuie să o citești la început de an
În perioada Sărbătorilor de iarnă suntem parcă mai sensibili la dramele prin care trec semenii noștri, privim cu tristețe spre cazurile dramatice, cum ar fi oamenii care se luptă cu boli crunte ori care trăiesc într-o sărăcie extremă, la limita subzistenței. Ni se rupe sufletul atunci când vedem pe cineva care este nevoit să trăiască o viață întreagă cu un handicap fizic și, pentru o clipă, ne imaginăm cât de greu trebuie să fie să fii lipsit de abilitatea de a merge, de a vedea, a auzi sau a vorbi. Toate aceste situații nefericite ne lasă urme în suflet fiindcă impactul pe care îl au asupra noastră este, în primul rând, unul vizual. E greu să privești un copil desculț în gerul iernii, un bătrân care merge sprijinit de cârje ori pe cineva al cărui trup este măcinat de boală. Cum rămâne însă cu suferințele care nu se văd? Sunt oare acestea mai prejos decât cele fizice? Aceasta este întrebarea la care răspunde un fabulos roman pe care l-am citit de curând. Flori pentru Algernon , scri