Amândoi mor la sfârșit, o carte despre cât de important e să trăiești clipa

 Lumea, așa cum o știm azi, ascunde încă multe mistere. Unul dintre cele mai mari, poate, este moartea. Deopotrivă înspăimântătoare și fascinantă, ea face obiectul multor povești, mituri, romane sau chiar religii. Existența noastră pe Pământ are același final, indiferent de felul în care alegem să trăim. Despre moarte vorbește și cartea lui Adam Silvera intitulată Amândoi mor la sfârșit. Un titlu provocator, fiindcă de regulă orice cititor pasionat se ferește să afle dinainte finalul cărții pe care a început să o citească, ori aici ni se dezvăluie încă de pe copertă. Cu toate acestea, romanul a reușit să îmi atragă atenția, tocmai pentru că m-a făcut curioasă cu privire la povestea personajelor principale – Rufus și Mateo. 

Iată descrierea cărții, pe site-ul celor de la Libris: 

”Adam Silvera ne aduce aminte că nu există viață fără moarte și nici dragoste fără pierdere, într-o poveste devastatoare, și totuși optimistă, despre doi oameni a căror viață se schimbă pe parcursul unei zile de neuitat. Pe 5 septembrie, puțin după miezul nopții, Crainicii Morții îi sună pe Mateo Torrez și pe Rufus Emeterio să le dea o veste proastă: vor muri astăzi. Mateo și Rufus nu se cunosc, dar, din motive diferite, amândoi caută un prieten nou în Ziua Sfârșitului. Partea bună e că există o aplicație special pentru asta: Ultimul Prieten. Prin intermediul ei, Rufus și Mateo sunt pe cale să pornească într-o ultima aventură - în cea din urmă zi a lor, vor trăi cât pentru o viață întreagă”

 

Cu toate că abordează o temă atât de sumbră, mai ales că personajele principale sunt doar niște tineri, abia ieșiți din adolescență, care nu au reușit să facă prea mulți pași în viața de adult, cartea reușește cumva să ofere o lecție de optimism, fiind o lectură foarte potrivită și pentru tânăra generație. Da, așa cum ni se spune încă din titlu, Rufus și Mateo vor muri. Nu se va întâmpla niciun miracol, nu va interveni nicio forță supranaturală, nu va exista nimic care să schimbe cursul lucrurilor. Autorul nu ne va menaja, creând personaje care să braveze în fața destinului crud, ci ne va oferi ocazia de a fi martorii anxietății și fricii celor doi tineri la gândul că nu vor mai apuca o nouă zi. 

 

Deși nici Rufus, nici Mateo nu au avut vieți demne de invidiat, la primirea apelului care le-a făcut cunoscut faptul că vor muri în următoarele ore, fiecare și-a dorit o clipă, o zi, un an în plus. Așa suntem cu toții, adesea nu știm să trăim cu adevărat, iar în iminența sfârșitului cerșim clipe și ne umplem inima de regrete. Romanul îl face pe cititor să analizeze propria existență, să mediteze asupra lucrurilor pe care ar vrea să le împărtășească celor din jur, dar nu a făcut-o încă, asupra experiențelor pe care nu le-a trăit, sub consolarea gândului că e destul timp pentru toate mâine. Dar dacă mâine nu va mai veni? Oricât de trist ar fi acest gând, scopul său ar trebui să fie acela de a ne face să trăim clipa, să nu ne lăsăm dorințele și obiectivele să zacă uitate într-un colț al minții. Să le scoatem la lumină azi, să trăim azi, iar dacă mâine primim o nouă zi în dar, să o trăim și pe ea cu aceeași intensitate. 

 

Amândoi mor la sfârșit este și un roman de dragoste, pe care cititorii sunt invitați să îl descopere cu mintea deschisă. Iubirea este cea care, chiar și în cele mai triste clipe, reușește cumva să îi determine pe oameni să meargă mai departe, să se ridice iar și iar, oricât de grele ar fi încercările care le ies în cale. În fond, deși pare un clișeu, niciodată nu e prea târziu să îi dai voie destinului să te surprindă în mod plăcut.