Escapadă la Mamaia! Litoralul românesc, cu bune și rele

Mi s-a făcut un dor nebun de mare. Anul trecut nu am reușit să plec nicăieri în vacanță, cu excepția unui weekend la Corund, așa că era evident că vara aceasta nu puteam să stau din nou acasă. După această perioadă atât de încărcată, mai ales din cauza pandemiei, se impunea să iau măsuri și să evadez pe litoral. Mi-aș fi dorit să ajung în Skiathos, Grecia, dar nu a fost să fie, așa că cel mai probabil voi merge acolo vara viitoare. Împreună cu prietenul meu, am ales în schimb să petrecem o săptămână la Mamaia, în zona de Nord a stațiunii, după ce am primit câteva recomandări în acest sens.

 

Ne-am cazat la Studio Escape Mamaia next by LOFT, după ce am citit excelentele recenzii de pe platforma Booking, iar odată ajunși acolo nu am fost dezamăgiți. Proprietarii sunt tineri și felul în care a fost amenajat studioul ne-a făcut să ne simțim ca acasă. Am avut din partea casei cafea, apă, suc, produse de îngrijire, prosoape etc. Și curățenia a fost exemplară! Parcarea a fost de asemenea gratuită și păzită 24/24h, 7 zile din 7. Blocul se află la 3 minute de mers pe jos de plajă, în vecinătatea hotelurilor Stavros, Opera și foarte aproape de cluburile LOFT, Nuba, Fratelli. 

Zona mi s-a părut una destul de liniștită, fără tarabe, fum de mici sau miros de carne la rotisor. Restaurantele din zonă erau selecte, cu meniu variat, astfel încât am găsit suficiente opțiuni și pentru noi, vegetarieni fiind. Am mâncat foarte bine la restaurantul hotelului Stavros, la Asylum și la Nikos. 

 În ceea ce privește plaja, mărturisesc că am plecat de acasă cu inima strânsă după ce am citit valul de nemulțumiri privitoare la felul în care arată după ce a fost extinsă. După ce am ajuns acolo am descoperit că de fapt e grozavă! Plaja este într-adevăr mai lată cu circa 50 m, porțiune unde nu sunt amplasate șezlonguri (ce ușurare!), însă mie fix asta mi-a plăcut. Să pot să mă plimb nestingherită, să aud marea și nu muzica bubuind din boxe, să mă așez oriunde fără să mă sufoce alți 100 de turiști pe mp. 

Personal, nu stau deloc pe șezlong fiindcă nu fac niciodată plajă, așa că atunci când voiam să fac baie îmi lăsam pur și simplu lucrurile la mal, înotam cât aveam chef, apoi le luam și plecam în cameră. Marea a fost nemaipomenit de caldă și îmbietoare, așa că cea mai mare parte a zilei am petrecut-o în apă, apoi spre seară ne plimbam kilometri întregi prin stațiune sau pe plajă. Ne-a plăcut cât de lejer a fost totul, puțină lume, loc pentru plajă și baie oriunde voiai. Aceeași relaxare și pe terase sau la restaurant. 

Pentru că nu se putea ca totul să fie perfect, am fost și martora unei întâmplări triste și neplăcute, care mi-au lăsat un gust amar, însă care nu are legătură cu stațiunea, ci cu oamenii. Pe când ne plimbam într-o seară pe plajă, am zărit vreo trei copii care alergau după un pescăruș. Mi s-a părut ciudat că pasărea nu se ridică și nu își ia zborul și m-am gândit că are o problemă. La un moment dat, copiii au prins pescărușul și îl țineau în mod brutal de gât, trăgându-l de aripi. Nu am putut să fiu doar un martor tăcut al întâmplării, așa că am mers spre ei pentru a le atrage atenția. Pe când le spuneam că nu e deloc în regulă să chinuie biata pasăre, am văzut că se uitau nedumeriți la mine, iar apoi mi-am dat seama că nu erau români. Sau cel puțin nu vorbeau românește. Am sperat că au înțeles cât de cât ce voiam să le transmit din expresia feței mele și ne-am îndepărtat, sperând că vor lăsa pescărușul în pace. Stupoare! Spre ei venea o femeie, mama lor sau a unuia dintre ei, care cu o față zâmbitoare și telefonul pregătit, le făcea poze copiilor cu pescărușul chinuit. Fiecare dintre copii s-a pozat cu pasărea, ținând-o la fel de ”delicat”, încurajați de mama căreia nu i-a trecut prin cap că un copil se și educă, nu doar se naște. După ce s-au plictisit de ședința foto cu pescărușul, l-au lăsat în pace... 

 

Ca să închei într-o notă ceva mai optimistă, mi-a plăcut că plaja era destul de curată (poate și fiindcă porțiunea era nouă), coșuri de gunoi fiind amplasate destul de des. Prețurile mi s-au părut și ele rezonabile, fiind mai ridicate doar la terasele sau restaurantele amplasate fix pe plajă. În rest, mă bucur că am reușit să mă detașez complet de rutina zilnică și sper ca oamenii să învețe să aibă mai mult respect pentru natură și animale.