Reviews by Adelina

  Există cărți care te poartă departe și te fac să visezi cu ochii deschiși, la fel cum există cărți la care, după ce ai citit o frază, simți nevoia să te oprești o clipă, doar pentru a lăsa cuvintele să îți pătrundă mai bine în minte și în suflet. Apoi mai sunt cărțile care nu te lasă în pace până nu ai întors și ultima filă. Cele care te ”privesc” de pe noptieră și nu te lasă să dormi, cele cu o acțiune atât de alertă ori cu un suspans teribil, ce îți face inima să bată mai tare și ochii să clipească mai rar, în timp ce dai încă o pagină. Și încă una. O astfel de carte este Ușa ferecată , scrisă de autoarea britanică Ruth Ware . De la început și până la final am fost prinsă în ițele poveștii, dorindu-mi să aflu ce mistere ascunde fiecare dintre personaje. Pe măsură ce aflat noi detalii, am încercat să anticipez ce se va întâmpla mai târziu în paginile romanului, însă nu am prevăzut nicio clipă deznodământul.    Vă las mai jos descrierea romanului, pentru a înțelege de c...

Învață să te pui pe primul loc. Fiecare dintre noi avem nenumărate lucruri de făcut de-a lungul unei zile. Fie că este vorba de un serviciu solicitant, treburile casei sau îngrijirea copiilor, toate aceste activități ne consumă timpul și adesea ajungem să ne simțim prea epuizate pentru a mai face și altceva, ceva doar pentru noi. De câte ori nu se întâmplă să lăsăm pe altă zi o sesiune la sala de fitness, o baie cu spumă, o oră la masaj sau cosmetică, cartea preferată ori un serial bun? Dacă fiecare zi decurge după aceeași rutină, iar acest lucru nu te mulțumește, învață să spui stop și să găsești modalitate de a face lucruri strict pentru propria bucurie. Cum faci asta? Ei bine, secretul este o foarte bună organizare a timpului. Ia o agendă și un pix și notează-ți activitățile pe care trebuie să le faci în fiecare zi. Grupează-le în așa fel încât să nu existe timpi morți între ele. Spre exemplu, poți pune la spălat în timp ce faci temele cu copiii și astfel ai bifat două activități d...

  Atunci când iubești să citești, să alegi o singură carte preferată sau să numești un autor care îți place cel mai mult este imposibil. Cu toate acestea, cred că fiecare dintre noi, cei care adorăm să ne pierdem ore în șir printre paginile cărților, avem o afinitate aparte pentru anumiți scriitori și inima ne bate mai tare atunci când în biblioteca noastră ajunge o nouă carte care le poartă semnătură. Pentru mine, o astfel de autoare este   Elif Shafak .  De când am descoperit-o, citind mai întâi ”Onoare” și ”Cele patruzeci de legi ale iubirii”, am rezonat cu scriitura ei, mi-a plăcut felul în care își construiește personajele și își țese poveștile. Atunci când am văzut pentru prima dată în librărie romanul 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie , era disponibil doar în limba engleză. Am răsfoit cartea și subiectul mi s-a părut inedit, m-a atras instantaneu. Nu am cumpărat-o atunci, fiindcă acasă mă așteptau o mulțime de cărți care așteptau să fie citite. A tre...

  Pentru fiecare femeie există o nuanță perfectă de ruj roșu. Odată găsită, aceasta va deveni o piesă de rezistență în ceea ce privește machiajul. Știți cum se spune, dacă ai o zi proastă, poartă ruj roșu și lumea ți se va așterne la picioare.   De-a lungul istoriei, rujul roșu a fost considerat veritabil instrument de seducție, dar și semn al femeilor claselor inferioare sau al celor de moravuri ușoare, fiind, pe perioada Evului Mediu, văzut ca unealtă a diavolului de către reprezentanții bisericii. Astăzi nu ne mai este frică de rujul roșu, îl purtăm cu zâmbetul pe buze, iar producătorii de produse de machiaj creează în permanență noi formule și nuanțe, astfel încât fiecare femeie să găsească ce i se potrivește. În colecția mea se află foarte multe rujuri în nuanțe de roșu și nu aș putea să aleg vreun favorit. Pur și simplu le port în funcție de stare sau de textura pe care o doresc. Vă povestesc însă acum despre un ruj care mi-a depășit așteptările, fiind și primul pe care ...

  Lumea, așa cum o știm azi, ascunde încă multe mistere. Unul dintre cele mai mari, poate, este moartea. Deopotrivă înspăimântătoare și fascinantă, ea face obiectul multor povești, mituri, romane sau chiar religii. Existența noastră pe Pământ are același final, indiferent de felul în care alegem să trăim. Despre moarte vorbește și cartea lui Adam Silvera intitulată Amândoi mor la sfârșit . Un titlu provocator, fiindcă de regulă orice cititor pasionat se ferește să afle dinainte finalul cărții pe care a început să o citească, ori aici ni se dezvăluie încă de pe copertă. Cu toate acestea, romanul a reușit să îmi atragă atenția, tocmai pentru că m-a făcut curioasă cu privire la povestea personajelor principale – Rufus și Mateo.   Iată descrierea cărții, pe site-ul celor de la Libris:  ” Adam Silvera ne aduce aminte că nu există viață fără moarte și nici dragoste fără pierdere, într-o poveste devastatoare, și totuși optimistă, despre doi oameni a căror viață se schimbă pe p...

  Am lipsit ceva vreme de pe blog și mărturisesc că mi-a fost tare dor, însă simțeam nevoia să iau o pauză. Munca și activitățile de zi cu zi m-au cam copleșit, așa că o perioadă în care să mă odihnesc a fost extrem de binevenită. Și pentru că tot vorbim de momente de respiro, vă povestesc cum a fost concediul de anul acesta, fiindcă tocmai m-am întors dintr-o scurtă escapadă în Italia și Austria.     Obișnuiam să îmi planific concediul de vară cu mult timp înainte. De regulă, la începutul anului știam deja unde vrem să mergem și aveam rezervările făcute. În pandemie însă, lucrurile s-au schimbat. În 2020, spre exemplu, aveam rezervat prin agenție un sejur în Grecia, însă nu am mai putut pleca la data stabilită, am amânat pentru anul viitor, dar apoi condițiile de călătorie au devenit iar nesigure și în final am renunțat, pierzând astfel și avansul dat agenției. De teama unei situații similare, anul acesta nu am rezervat nimic din timp, ci am așteptat să vină vara și să v...

  Cărțile sunt ca oamenii. Unele apar în viața noastră cu unicul scop de a ne binedispune. Altele vin pentru a ne ajuta să evadăm din cotidian, oferindu-ne o cale de a ne elibera de poverile care ne apasă, iar altele vin ca niște lecții prețioase, ale căror învățăminte le vom păstra cu noi până la sfârșitul zilelor noastre. În cea din urmă categorie se încadrează Culoarul morții , capodopera scriitorului american Stephen King .     Iată descrierea oficială:     ”Culoarul Morții - cei care merg până la capătul lui nu se mai întorc, pentru că acolo îi așteaptă scaunul electric. În Corpul E al Penitenciarului Cold Mountain sunt adăpostiți numai criminali condamnați la moarte. De când lucrează aici, gardianul Paul Edgecombe a văzut multe. Dar n-a mai întâlnit pe nimeni asemenea lui John Coffey, un uriaș cu minte de copil, condamnat pentru o crimă de o violență șocantă. În acest loc al ultimei șanse la ispășire, Edgecombe e pe cale să descopere adevărul despre Coffey...