Guerlain L’Instant Extrait – când adevăratul lux este timpul

 Trăim într-o lume în care aproape totul se întâmplă pe repede înainte. Vrem răspunsuri imediat, ajungem repede acolo unde ne-am propus, cumpărăm lucrurile pe care ni le dorim aproape fără să mai existe așteptarea... și, uneori, ne plictisim de ele la fel de repede.

 În toată graba aceasta, L’Instant îmi pare un parfum aproape anacronic, iar asta pentru că, așa cum îi spune și numele, nu vorbește despre ce urmează, ci despre acum. Despre clipa aceea pe lângă care am putea trece fără să o observăm și care, peste ani, poate deveni o amintire dragă sau despre câteva minute petrecute cu omul iubit. Despre lumina unei după-amiezi, o melodie ascultată în liniște, o ploaie de vară care te-a prins exact când ai ieșit la plimbare și te-a făcut să râzi din tot sufletul, cu ochii închiși. Sau, pur și simplu, despre momentul în care îți dai voie să nu faci nimic și să fii prezentă în propria viață.

 Creat de Maurice Roucel, L’Instant de Guerlain a apărut în 2003 și a adus în universul casei Guerlain o construcție olfactivă aparte, pe care casa o numește ambră cristalină. Magnolia, mierea de citrice și acordul ambrat se întâlnesc fără ca parfumul să pară destructurat, construit în straturi rigide. Cumva, totul curge firesc, ca și cum notele ar exista simultan.

 

 În varianta Extrait, această poveste imaginată de Guerlain mi se pare și mai frumoasă. Magnolia este tot acolo, dar parcă și-a pierdut ceva din luminozitatea evidentă pentru a câștiga profunzime. O simt pudrată, fină, cu petalele acoperite parcă de un voal de iris. Mierea nu mai este pentru mine acea picătură aurie și luminoasă pe care o găseam în Eau de Parfum, ci este mai densă, îmblânzită de flori, topindu-se în compoziție. Ylang-ylangul aduce exotism și luminează parfum, iar. irisul aduce acea notă pudrată elegantă pe care o iubesc atât de mult. Varianta Extrait este mai densă, mai catifelată, mai intimă. L’Instant nu este un parfum care încearcă să atragă toate privirile atunci când intri într-o încăpere, iar asta pentru că are ceva din feminitatea aceea calmă, sigură pe ea, care nu simte nevoia să demonstreze nimic.

 

 Îmi imaginez femeia care îl poartă la fel cum o vedeam și acum mulți ani, când scriam prima dată despre L’Instant: 

Se privește în oglindă. Își destinde fruntea. Își pune cerceii preferați — nu pe cei mai noi, ci pe aceia care înseamnă ceva pentru ea. Aplică parfumul pe piele și, pentru câteva secunde, nu se grăbește nicăieri. Poate că între timp lumea s-a grăbit și mai tare. Poate că și noi am învățat să vrem totul mai repede, să trecem imediat la următorul lucru, la următoarea imagine, la următoarea dorință. L’Instant îmi amintește însă de un lux pe care nu îl putem cumpăra într-un flacon, oricât de frumos ar fi el: timpul pe care ni-l acordăm nouă înșine.

 

Să bem cafeaua cât este încă fierbinte.
Să purtăm rochia cea mai frumoasă din șifonier fără să așteptăm o ocazie.
Să deschidem acum parfumul pe care îl păstrăm ”pentru ceva special”.
Să privim omul de lângă noi cu o secundă mai mult.
Să nu ne grăbim spre următorul moment înainte de a-l fi trăit pe acesta.

Pentru că, până la urmă, viața nu se întâmplă mâine.

Se întâmplă L’Instant.