Recenzie de carte: Lolita de Vladimir Nabokov
Bună, dragi cititoare!
Va era dor să vorbim despre cărţi? Pot să spun cu mâna pe inima că mie da! Iată de ce astăzi vreau să va spun câteva cuvinte despre "Lolita" de Vladimir Nabokov.
Am auzit atâtea lucruri despre această carte, notorietatea să datorându-se subiectului incomod şi deosebit: iubirea unui om matur pentru o faţă de 12 ani. Judecând cartea în sens restrâns, doar pe baza sintezei subiectului, sunt sigură că majoritatea dintre voi îl veţi blama pe Humbert, încadrându-l aproape în categoria pedofililor. La urmă urmei, cum aţi putea la prima vedere să înţelegeţi un bărbat în toată firea care este tulburat în profunzimea fiinţei sale de o copila, o nimfetă, precum Lolita?
Iată ce spune Libris, librăria online pe care o iubesc, despre acesta carte:
Ce cred eu?
"Lolita" îşi merită pe deplin renumele. Este una dintre acele carţi ce şocheaza, dar merită citită, savurată, apreciată pentru valoarea să artistică.
Vladimir Nabokov ni-l prezintă pe Humbert, bărbat matur, însă fără realizări deosebite, cu o slăbiciune pentru nimfete - termen pe care îl foloseşte pentru a le caracteriza pe tinerele fete de care se simte atras. În adolescenţă să, se îndrăgosteşte de o tânăra de vârstă lui, însă iubirea lor nu îşi va culege fructele, iar eu tind să cred că Humbert a rămas cumva captiv în timp din punct de vedere spiritual, iar de aceea se îndrăgosteşte în viitor numai de fete atât de fragede. Aş spune că sufletul lui tânjeşte după continuarea primei poveşti de iubire din adolescenţă. E că un perpetuum mobile. Se îndrăgosteşte de câte o nimfetă, îi hiperbolizează caracterul şi calităţile, iar apoi se simte oarecum chinuit de acest viciu al sau.
Humbert se îndrăgosteşte la un moment dat de Dolores Haze - Lolita, fiica Charlottei Haze, femeia în casa căreia Humbert închiriază o camera. În timp, bărbatul se căsătoreşte cu Charlotte doar pentru a-i fi aproape Lolitei fata de care are sentimente nefiresti, avand in vedere diferenţa de generatii dintre ei.
"Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în 3 timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo-Li-Ta."
Naraţiunea cărţii este precum un jurnal. Am asistat la frământările lui Humbert, i-am descoperit visele cu privire la o viaţă alături de Lolita, dar şi chinurile la care îl supune nimfeta, căci Lolita nu este tocmai închipuirea clasică a inocenţei, ci mai degrabă o tânăra conştientă de influenţă ei asupra celor din jur. Lolita, în opinia mea este o tânăra tulburată, iar iubirea bolnăvicioasă a lui Humbert pentru ea nu face decât să îi accentueze tarele.
Mai multe despre cum va evolua relaţia dintre Humbert şi Lolita nu va spun fiindcă o să fie interesant să descoperiţi singuri, mai ales că autorul are un stil minunat de expunere a poveştii din roman.
Sunt curioasă dacă aţi citit "Lolita", dacă v-a plăcut, sau măcar dacă v-a atras atenţia atunci când căutaţi cărţi online.
Aştept cu drag comentariile voastre!
P.S. Vizitati si blogurile colegelor mele pentru a vedea ce au citit saptamana asta:
Va era dor să vorbim despre cărţi? Pot să spun cu mâna pe inima că mie da! Iată de ce astăzi vreau să va spun câteva cuvinte despre "Lolita" de Vladimir Nabokov.
Am auzit atâtea lucruri despre această carte, notorietatea să datorându-se subiectului incomod şi deosebit: iubirea unui om matur pentru o faţă de 12 ani. Judecând cartea în sens restrâns, doar pe baza sintezei subiectului, sunt sigură că majoritatea dintre voi îl veţi blama pe Humbert, încadrându-l aproape în categoria pedofililor. La urmă urmei, cum aţi putea la prima vedere să înţelegeţi un bărbat în toată firea care este tulburat în profunzimea fiinţei sale de o copila, o nimfetă, precum Lolita?
Iată ce spune Libris, librăria online pe care o iubesc, despre acesta carte:
Din cauza subiectului sau extrem de şocant – pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetiţă de doisprezece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariţia să în Franţa. Construită pe schemă mitologică a povestirilor cu fauni şi nimfe, Lolita este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze şi posibilităţilor sale expresive.
Poveste a iubirii obsesive şi blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rând, carte interzisă, român scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un român clasic al secolului XX.
Ce cred eu?
"Lolita" îşi merită pe deplin renumele. Este una dintre acele carţi ce şocheaza, dar merită citită, savurată, apreciată pentru valoarea să artistică.
Vladimir Nabokov ni-l prezintă pe Humbert, bărbat matur, însă fără realizări deosebite, cu o slăbiciune pentru nimfete - termen pe care îl foloseşte pentru a le caracteriza pe tinerele fete de care se simte atras. În adolescenţă să, se îndrăgosteşte de o tânăra de vârstă lui, însă iubirea lor nu îşi va culege fructele, iar eu tind să cred că Humbert a rămas cumva captiv în timp din punct de vedere spiritual, iar de aceea se îndrăgosteşte în viitor numai de fete atât de fragede. Aş spune că sufletul lui tânjeşte după continuarea primei poveşti de iubire din adolescenţă. E că un perpetuum mobile. Se îndrăgosteşte de câte o nimfetă, îi hiperbolizează caracterul şi calităţile, iar apoi se simte oarecum chinuit de acest viciu al sau.
Humbert se îndrăgosteşte la un moment dat de Dolores Haze - Lolita, fiica Charlottei Haze, femeia în casa căreia Humbert închiriază o camera. În timp, bărbatul se căsătoreşte cu Charlotte doar pentru a-i fi aproape Lolitei fata de care are sentimente nefiresti, avand in vedere diferenţa de generatii dintre ei.
"Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în 3 timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo-Li-Ta."
Naraţiunea cărţii este precum un jurnal. Am asistat la frământările lui Humbert, i-am descoperit visele cu privire la o viaţă alături de Lolita, dar şi chinurile la care îl supune nimfeta, căci Lolita nu este tocmai închipuirea clasică a inocenţei, ci mai degrabă o tânăra conştientă de influenţă ei asupra celor din jur. Lolita, în opinia mea este o tânăra tulburată, iar iubirea bolnăvicioasă a lui Humbert pentru ea nu face decât să îi accentueze tarele.
Mai multe despre cum va evolua relaţia dintre Humbert şi Lolita nu va spun fiindcă o să fie interesant să descoperiţi singuri, mai ales că autorul are un stil minunat de expunere a poveştii din roman.
Sunt curioasă dacă aţi citit "Lolita", dacă v-a plăcut, sau măcar dacă v-a atras atenţia atunci când căutaţi cărţi online.
Aştept cu drag comentariile voastre!
P.S. Vizitati si blogurile colegelor mele pentru a vedea ce au citit saptamana asta:
Gabi - http://paginidezisinoapte.ro
Claudia - http://claudiaschoice88.blogspot.ro/
Comentarii