Cartea acuarelă: Salcia oarbă, fata adormită de Haruki Murakami
Bună seara, dragi iubitori de frumos!
În această seară vă voi povesti despre o carte a autorului japonez Haruki Murakami.
Acum mulți ani, mi-am propus să citesc autori din fiecare colț al lumii, din fiecare cultură și pătură socială. Îmi place să observ multiculturalitatea și să trag apoi propriile concluzii. Acum, pot spune că am reușit oarecum să îmi îndeplinesc planul și iată că viața mi-a rezervat o nouă întâlnire cu Haruki Murakami pe care l-am descoperit în perioada liceului.
Ca stil, asiaticii îmi par mai distanți, cumva calculați față de opera lor, iar Murakami nu face excepție, în opnia mea. ”Salcia oarbă, fata adormită” este o carte ce cuprinde proză scurtă, câteva povestiri fără o legătură aparentă între ele, în afara faptului că autorul inserează fantasticul cu multă măiestrie în fiecare.
Povestirile din această carte mi s-au părut precum o pictură în acuarelă. Subiectele par simple la prima vedere, însă pe măsură ce am citit mai mult, mi-am dat seama de substraturile narațiunii, de felul în care fantasticul se arată natural, cumva trufaș, de parcă nu îi pasă dacă cititorul alege să creadă sau nu întâmplările revelate de Murakami. Subiectele povestirilor par diluate, se pierd în propriul contur, e ca și cum am fost martora unui episod scurt din viața aștor oameni. Nu știu unde a început și unde s-a terminat povestea. Am fost doar un observator tăcut și atât.
Nu aș putea să vă spun despre ce este vorba în carte, caci fiecare povestire are o esență proprie, iar finalul deschis pe care îl are majoritatea dintre ele m-a lăsat să trag ce concluzii doresc. De aceea e greu să disec subiectul propriu-zis al cărții. Concluziile mele nu seamănă cu ale voastre, iar tocmai asta e frumusețea cărții.
Ce pot să vă spun este că ”Salcia oarbă, fata adormită” este o carte cu un aer pesimist. Asupra cărții apasă un aer greu, o tristețe densă și cețoasă, însă eu nu fug tristețea din cărți, caci mă pune pe gânduri și mă motivează să îmi pun mai multe întrebări.
Povestirile din această carte zugrăvesc frânturi din viață. M-au ajutat să văd neobișnuitul și sacrul ce stă ascuns în lucrurile banale. Să observ firescul din întâmplările fantastice și să privesc lumea cu niște ochi noi, mai curioși.
Dacă vă doriți o carte cu adevărat bună, care vă sădește ceva în suflet, vă recomand cu drag ”Salcia oarbă, fata adormită”. Este cea mai potrivită pentru a vă familiariza cu stilul lui Haruki Murakami.
Aș fi curioasă să aflu și opiniile voastre și, desigur, să îmi spuneți ce cărți preferați din categoria literatură contemporană.
Găsiți Salcia oarbă, fata adormită, dar și alte cărți pe site-ul LIBRIS.
În această seară vă voi povesti despre o carte a autorului japonez Haruki Murakami.
Acum mulți ani, mi-am propus să citesc autori din fiecare colț al lumii, din fiecare cultură și pătură socială. Îmi place să observ multiculturalitatea și să trag apoi propriile concluzii. Acum, pot spune că am reușit oarecum să îmi îndeplinesc planul și iată că viața mi-a rezervat o nouă întâlnire cu Haruki Murakami pe care l-am descoperit în perioada liceului.
Ca stil, asiaticii îmi par mai distanți, cumva calculați față de opera lor, iar Murakami nu face excepție, în opnia mea. ”Salcia oarbă, fata adormită” este o carte ce cuprinde proză scurtă, câteva povestiri fără o legătură aparentă între ele, în afara faptului că autorul inserează fantasticul cu multă măiestrie în fiecare.
Povestirile din această carte mi s-au părut precum o pictură în acuarelă. Subiectele par simple la prima vedere, însă pe măsură ce am citit mai mult, mi-am dat seama de substraturile narațiunii, de felul în care fantasticul se arată natural, cumva trufaș, de parcă nu îi pasă dacă cititorul alege să creadă sau nu întâmplările revelate de Murakami. Subiectele povestirilor par diluate, se pierd în propriul contur, e ca și cum am fost martora unui episod scurt din viața aștor oameni. Nu știu unde a început și unde s-a terminat povestea. Am fost doar un observator tăcut și atât.
Nu aș putea să vă spun despre ce este vorba în carte, caci fiecare povestire are o esență proprie, iar finalul deschis pe care îl are majoritatea dintre ele m-a lăsat să trag ce concluzii doresc. De aceea e greu să disec subiectul propriu-zis al cărții. Concluziile mele nu seamănă cu ale voastre, iar tocmai asta e frumusețea cărții.
Ce pot să vă spun este că ”Salcia oarbă, fata adormită” este o carte cu un aer pesimist. Asupra cărții apasă un aer greu, o tristețe densă și cețoasă, însă eu nu fug tristețea din cărți, caci mă pune pe gânduri și mă motivează să îmi pun mai multe întrebări.
Povestirile din această carte zugrăvesc frânturi din viață. M-au ajutat să văd neobișnuitul și sacrul ce stă ascuns în lucrurile banale. Să observ firescul din întâmplările fantastice și să privesc lumea cu niște ochi noi, mai curioși.
Dacă vă doriți o carte cu adevărat bună, care vă sădește ceva în suflet, vă recomand cu drag ”Salcia oarbă, fata adormită”. Este cea mai potrivită pentru a vă familiariza cu stilul lui Haruki Murakami.
Aș fi curioasă să aflu și opiniile voastre și, desigur, să îmi spuneți ce cărți preferați din categoria literatură contemporană.
Găsiți Salcia oarbă, fata adormită, dar și alte cărți pe site-ul LIBRIS.
Comentarii