Sunteți părinți? Atunci trebuie să citiți asta: ”Otrava iubirii” de Eric Emmanuel Schmitt
Bună seara, dragi iubitori de carte!
Dacă îmi citiți blogul de ceva vreme, știți ca îmi plac enorm cărțile scrise de E .E. Schmitt, așa că aștept cu nerăbdare să îi fie traduse noi romane pentru a le putea citi cu nesaț. Până acum, am citit aproape întreaga serie de autor apărută la editura Humanitas. Îmi lipsește ”Viața mea cu Mozzart” pe care nu o găsesc nicăieri (dacă știți vreo metodă să fac rost de ea, vă rog să îmi dați de știre).
În postarea de azi o să vă spun părerea mea despre ”Otrava iubirii”, cea mai recentă apariție. Cartea aceasta mi-a dat câteva emotii la început. Să vă explic de ce. Romanul este scris într-o manieră mai aparte, în sensul ca prezintă frânturi din viața unor adolescente: Julia, Colombe, Raphaëlle și Anouchka sub forma filelor de jurnal pe care acestea le scriu. Cele patru sunt prietene foarte bune, dar fiecare dintre ele are gânduri pe care nu le poate îmărtăși cu celelalte. E. E. Schmitt a intrat foarte bine în pielea personajelor și tocmai de aceea m-a ”păcălit” într-un fel. Limbajul folosit în carte este unul tineresc, ușor pueril poate și de aceea m-am gândit inițial că subiectul romanului va fi unul ușor, nepretențios și uitabil. Nimic mai greșit, avea să îmi dovedească finalul cărții.
”Otrava iubirii” atinge un subiect foarte sensibil: dramele interioare pe care le trăiesc tinerii la vârsta adolescenței, fără ca adulții să aibă habar. Mi s-a părut dureros de realist acest roman. De multe ori adulții, părinții sau cei din jur văd adolescenții ca pe niste ființe fragile emotional care au obiceiul să facă din tânțar armăsar. Puțini dintre adulți sunt, însă, dispuși să îi asculte, să încerce să le stingă furtunile din suflet.
Schmitt a scris această carte într-o manieră asemănătoare cu ”Oscar și Tanti Roz”, mai exact, a scris despre un subiect dur, alarmant, astfel încât să semene cu un joc, respectiv cu bătălia pentru rolurile într-o piesă de teatru, în cazul cărții de față. Consider ca tocmai această antiteză dintre gravitatea subiectului expus și felul aparent lejer în care este scrisă ”Otrava iubirii” face cititorul să se cutremure cu atât mai mult.
Vă recomand cartea, în special dacă sunteți părinți, pentru a vă (re)aminti să vă încurajați copilul să discute deschis cu voi despre trăirile sale, despre fluturii primelor iubiri și despre toate lucrurile care îi fac inima să tresară.
Dacă v-a plăcut recenzia mea, aștept cu drag impresiile voastre în secțiunea de comentarii!
Dacă îmi citiți blogul de ceva vreme, știți ca îmi plac enorm cărțile scrise de E .E. Schmitt, așa că aștept cu nerăbdare să îi fie traduse noi romane pentru a le putea citi cu nesaț. Până acum, am citit aproape întreaga serie de autor apărută la editura Humanitas. Îmi lipsește ”Viața mea cu Mozzart” pe care nu o găsesc nicăieri (dacă știți vreo metodă să fac rost de ea, vă rog să îmi dați de știre).
În postarea de azi o să vă spun părerea mea despre ”Otrava iubirii”, cea mai recentă apariție. Cartea aceasta mi-a dat câteva emotii la început. Să vă explic de ce. Romanul este scris într-o manieră mai aparte, în sensul ca prezintă frânturi din viața unor adolescente: Julia, Colombe, Raphaëlle și Anouchka sub forma filelor de jurnal pe care acestea le scriu. Cele patru sunt prietene foarte bune, dar fiecare dintre ele are gânduri pe care nu le poate îmărtăși cu celelalte. E. E. Schmitt a intrat foarte bine în pielea personajelor și tocmai de aceea m-a ”păcălit” într-un fel. Limbajul folosit în carte este unul tineresc, ușor pueril poate și de aceea m-am gândit inițial că subiectul romanului va fi unul ușor, nepretențios și uitabil. Nimic mai greșit, avea să îmi dovedească finalul cărții.
”Otrava iubirii” atinge un subiect foarte sensibil: dramele interioare pe care le trăiesc tinerii la vârsta adolescenței, fără ca adulții să aibă habar. Mi s-a părut dureros de realist acest roman. De multe ori adulții, părinții sau cei din jur văd adolescenții ca pe niste ființe fragile emotional care au obiceiul să facă din tânțar armăsar. Puțini dintre adulți sunt, însă, dispuși să îi asculte, să încerce să le stingă furtunile din suflet.
Schmitt a scris această carte într-o manieră asemănătoare cu ”Oscar și Tanti Roz”, mai exact, a scris despre un subiect dur, alarmant, astfel încât să semene cu un joc, respectiv cu bătălia pentru rolurile într-o piesă de teatru, în cazul cărții de față. Consider ca tocmai această antiteză dintre gravitatea subiectului expus și felul aparent lejer în care este scrisă ”Otrava iubirii” face cititorul să se cutremure cu atât mai mult.
Vă recomand cartea, în special dacă sunteți părinți, pentru a vă (re)aminti să vă încurajați copilul să discute deschis cu voi despre trăirile sale, despre fluturii primelor iubiri și despre toate lucrurile care îi fac inima să tresară.
Dacă v-a plăcut recenzia mea, aștept cu drag impresiile voastre în secțiunea de comentarii!
Comentarii