Recenzie de carte: Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini

Buna dragile mele cititoare! 

  Ce mai faceti? Cum stati cu pregatirile pentru Pasti? Ati avut timp sa vizitati vreo librarie? Eu ca de obicei ma lupt cu timpul care parca devine tot mai compact impiedicandu-ma sa realizez tot ce imi propun. Totusi, nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca am in fiecare seara ragaz sa citesc, iar in ultima vreme am avut parte numai de carti minunate. Din seria cartilor care m-au impresionat foarte mult face parte si "Splendida cetate a celor o mie de sori" a lui Khaled Hosseini, roman pe care l-am asteptat de multa vreme si pe care l-am savurat pagina cu pagina. Mi-a trezit atatea emotii! 


Descrierea oficiala a cartii: 

În acelaşi stil fermecător, inconfundabil care a făcut din Vânătorii de zmeie (Ed. Niculescu, 2007) un bestseller internaţional, Khaled Hosseini spune în Splendida cetate a celor o mie de sori povestea unei iubiri coborâte parcă din vechile poeme persane, a unei prietenii care nu se dă în lături de la sacrificiul suprem şi a unui oraş care, în ciuda tuturor vicisitudinilor, se încăpăţânează să renască din propria-i cenuşă. În timp ce pe fundal se derulează evenimentele care au marcat istoria Afganistanului în ultimii treizeci de ani – ocupaţia sovietică, jihadul dus împotriva ei, războiul civil şi teroarea instaurată de regimul taliban –, două femei cât se poate de diferite descoperă cât de mare este puterea dragostei şi ce orori pot fi îndurate în numele ei. 

Ce spun eu? 

  Inca de cand mi-a fost recomandata pentru prima data, informatiile pe care le-am gasit despre aceasta carte mi-au starnit interesaul. A fost mai greu sa o gasesc in stoc, insa in momentul cand a ajuns la mine, am stiut ca trebuie sa o citesc cat mai repede, caci daca as fi inceput o alta carte in locul ei, as fi nedreptatit-o pe cea din urma fiindca mi-as fi indreptat gandurile tot catre "Splendida cetate a celor o mie de sori".

  Ce are cartea atat de special incat a devenit cea mai dezirabila dintre atatea carti care stau cuminti in librarie si asteapta sa le iau acasa? Ei bine, m-a atras in primul rand faptul ca fundalul pe care se tese povestea face parte dintr-o lume diferita de a noastra - lumea musulmana, mai exact povestea incepe in Afghanistan, o tara greu incercata. Apoi, m-a atras faptul ca accentul este pus pe conditia femeii in aceasta tara.

  Cartea are doua planuri: intai aflam povestea lui Mariam, o "harami", un copil nascut din flori, apoi a Lailei, cea care va deveni cea mai importanta persoana pentru Mariam. Cele doua vor construi o poveste despre prietenie, o prietenie care nu tremura in fata sacrificiilor, a loviturilor pe care le primeste intr-o lume in care jihadul distruge tot ceea ce iubeau.

  "Splendida cetate a celor o mie de sori" ascunde si o poveste de iubire, o poveste altfel, atat de diferita de felul in care se petrec lucrurile in Occident. Laila este indragostita inca din copilarie de Tariq, insa in Afghanistan povestile de iubire nu sunt atat de simple, nu se cladesc pe un simplu "Te iubesc". Citind despre cat de puternice sunt aceste femei, despre felul in care incearca sa curete cu mainile goale toate nedreptatile care le apar in cale, pur si simplu ma intrebam cate dintre noi, femeile de aici realizam ce norocoase suntem sa fim LIBERE, sa ne plimbam pur si simplu pe strada fara interdictii, sa purtam oja pe unghii sau banala pereche de blugi. Aceasta carte este genul pe care pur si simplu nu o poti lasa din mana, am intors pagina dupa pagina pana la ore tarzii, doar pentru a mai citi inca putin peste destinul protagonistelor. Si daca mie mi se pareau intamplari care semanau oroare in sufletul meu, faptul ca pentru unele femei chiar asa este realitatea de zi cu zi, m-a facut sa ma cutremur pur si simplu.


  Stiti ce mi s-a parut un lucru deosebit? Faptul ca personajele acestei carti isi iubesc cu adevarat tara, Afghanistanul care le-a fost deopotriva izvor de suferinta, cat si izbavire. Isi iubesc orasul, Kabul, gasind in versurile poetului Saib-e-Tabrizi  ,,Nici c-ai putea să socoteşti acele luni ce-i strălucesc pe acoperişuri / Sau miile de sori splendizi ce i se ascund după ziduri”, descrierea perfecta pentru locul in care traiesc.


  Am iubit aceasta carte si am citit-o pe nerasuflate, pastrandu-i apoi un loc aparte printre ganduri. Am simtit nevoie sa vorbesc tuturor despre ea, e prea frumoasa, face parte dintre acele carti pe care nu vrei sa le uiti. Dupa ce am inchis-o, am simtit nevoia de timp. Timp pentru a reflecta la cuvintele care mi-au fust zugravite pe peretii mintii, cuvinte pe care vreau sa le pastrez cat mai mult acolo inainte de a fi acoperite de altele noi.

  Recomand din tot sufletul "Splendida cetate a celor o mie de sori", iar daca recenzia mea v-a stranit interesul, gasiti cartea la reducere, chiar aici in libraria online preferata de mine.

Astept cu drag comentariile voastre!


Comentarii

Laura a spus…
O carte foarte buna! Am citit-o si m-a impresionat. Khaled Hosseini scrie minunat, iar cartile lui sunt in aceeasi nota: despre viata in Afganistan.
P.S. Adelina, o mica observatie, sper sa nu te superi: corect este "dragele mele".
Adelina Tomescu a spus…
Draga Laura, ma bucura faptul ca si tu ai gasit cartile lui Khaled Hosseini interesante. Acum imi doresc sa imi cumpar "Si muntii au ecou", o carte care mi-a mai fost recomandata si cred ca va fi pe gustul meu. In legatura cu observatia ta, nu ma super deloc cand sunt corectat si accept criticile pozitive, insa de data aceasta sunt nevoita sa te corectez. Varianta corecta este "dragile mele". Mai multe eplicatii: "Adjectivul drag este variabil, cu trei forme flexionare: la singular,drag, dragă şi o formă comună de feminin şi masculin plural –dragi. Forma de vocativ, genul feminin, numărul plural este dragi(dragi colege) sau, când adjectivul este substantivizat, dragile(dragile mele) ori dragilor (dragilor, mă bucur că vă văd)."
Anca a spus…
Si eu simt la fel in legatura cu cartea asta. Mi s-a parut superba, atat de trista si zugravind atatea intamplari care noua (europeni) ni se par greu de acceptat, dar care pentru oamenii din Afganistan reprezinta realitatea. Si, intr-adevar, te face sa intelegi cat de norocoase suntem noi (femeile din Romania) ca nu trebuie sa acceptam asemenea orori, sa apreciem faptul ca avem sansa de a fi impreuna cu barbatul iubit, fara a declansa prin asta o tragedie. Destinul lui Mariam e foarte nedrept, dar cine stie cate femei din Afganistan au avut aceasta soarta. Cat despre Laila, mi s-a parut un joc foarte crud al destinului faptul ca, o femeie atat de frumoasa (blonda cu ochii verzi, o raritate printre afgani) si cultivata ajunge sa se casatoreasca cu un mosneag libidinos, doar pentru a-si proteja bebelusul si a nu sfarsi intr-un bordel (soarta care ar fi asteptat-o, fiind singura pe lume, dupa moartea parintilor),pe timp de razboi, intr-o societate care nu le dedea femeilor dreptul sa munceasca pentru a se intretine.
Romanul te marcheaza, eu am citit-o in urma cu un an si jumatate si tot am momente in care ma pune pe ganduri si ma ajuta sa inteleg faptul ca, o femeie din Afganistan ar da orice sa aiba doar grijile mele (ce-mi par capitale): ca am nu-stiu-ce problema la job, ca m-am certat cu iubitul, ca fac eforturi sa-mi tin sub control dorinta de a cumpara (inca) o rochie noua.
Lavender Thoughts a spus…
Ma simt acum ca si cum as iubi aceasta carte fara sa o fi citit-o!
Am notat pe listuta de to read! :)
Multumesc mult pentru frumoasa recenzie!


Pupicei, Adelina!
Ilda
Ioana Mihai a spus…
am citit-o la recomandarea unei verisoare,nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o,te face sa te bucuri de viata asta simpla si sa intelegi ca tot ce ai chiar si putin e cu mult mai mult decat ce au altii,e impresionanta

Postări populare de pe acest blog

Ne parfumăm pentru noi sau pentru alții? Parfumul, expresie a individualității

De ce citesc?

Din nou despre parul meu si ...Label.m