Povesti parfumate: L'heure bleue de la Guerlain

   A coborat din masina neagra, de moda veche, cu inima batandu-i nebuneste. In fata ei aparu casa mare, pe care timpul si-a pus patina intr-un fel familiar. Era de parca ii zambea doar ei, ademenind-o inauntru.

   Femeia pasea incet pe aleea, adulmecand aerul umed. Ajunsa la usa grea, din lemn rosiatic, apasa usor pe clanta si pasi inauntru. Lumina patrundea in casa prin perdelele ingalbenite si cadea blanda pe taiorul ei albastru. Cu degetele albe atinse mobila veche, incrustand modele delicate in praful asternut. S-a asezat pe fotoliul din piele visinie si si-a dat jos esarfa, imprastiind miros de iris si garoafe. Siragul de perle i-a mangaiat delicat clavicula cu un clinchet usor.

  A stat asa o ora, poate doua, contempland tot ce o inconjoara. Pianul vechi, la care canta bunica ei, biblioteca ce acoperea intreg peretele, ceainicul uitat de timp de pe masuta... S-a ridicat si s-a indreptat spre fereastra. Incheieturile ei desenau in aer umbre de bergamota si ylang-ylang. Umbrele dansau si se imbratisau cu partculele de praf, in iuresul lor luau pe rand note de anason, mosc si lemn de santal. Trandafirul a venit si el sa se prinda in hora, iar pentru o clipa a atras atentia numai asupra lui.

   Ajunsa la fereastra, femeia s-a asezat usor pe pervazul lat, lacuit. Si-a rezemat fruntea pe sticla rece si rasuflarea ei a lasat un nor umed. Rochia crem, din tafta, fosnea la fiecare miscare. Oarecum fosnetul acesta ii dadea o stare de bine, se potrivea cu aerul melancolic al casei.

   Soarele incepea sa dispara incet, iar ea s-a gandit sa viziteze si camerele de la etaj. A urcat scarile in timp ce in mintea ei se derulau imagini de demult, imaginile unei adolescente fericite ce strangea la piept un buchet de flori. Ajuna in capatul scarilor, a luat-o hotarata catre camera din spate, dormitorul ei. Pasii i-au devenit grabiti si in momentul cand a deschis usa, a intampinat-o patul ei, acoperit cu un baldachin masiv, in contrast cu perdeaua delicata. Si-a scos pantofii si s-a intins pe pat. Trupul ei s-a lasat lenes, rochia a scos un fosnet si ea a zambit. Cu un gest rapid, si-a dus incheieturile mainilor catre fata si a inspirat parfumul care le impodobea. Era ca si cum buchetul intreg de flori s-a topit intr-o baza uleioasa, cerata. Mirosea a... a ce oare? Iasomia, orhideea si lamaia nu se hotarau daca sa se faca sau nu remarcate. Buchetul devenea voluminos, aproape nu mai putea sa il cuprinda cu bratele.

   Afara lumina devenea albastra. Soarele dadea ultimul sarut casei, copacilor, aleii...Era ca un iubit care nu vroia sa mai plece. Cerul avea o culoare ireala, stravezie si pe fereastra dormitorului unde statea ea, lumina intra rece si palida.

   S-a dus spre fereastra si cerceii ei au furat putin din spectrul albastru. Pietrele stralucira scurt. Miscarea cerceilor era delicata, continua. Un strop de parfum a ajuns si pe ei, asa ca raspandeau un miros discret. In coltul buzelor a aparut un zambet. Ce frumos era totul! Doar ea si L'heure bleue se bucurau de intreaga casa! In ora lui preferata, parfumul si-a aratat adevarata frumusete: o vanilie intunecata, dar totusi calda, ascunsa printre flori si-a facut aparitia. Mirosul de benzoina a fost acoperit si imblanzit. Condimentele au dat o nota aparte vaniliei. Un strop de coriandru...Doar cat sa te faca sa te intrebi ce s-a intamplat cu buchetul. El e acolo totusi...doar pentru ea. Femeia e fericita acum. O noua viata se asterna in fata ei. Trebuie doar sa intinda mana.

L'heure bleue mi-a trezit sentimente ca nimeni altul. Dupa ce l-am mirosit, nu am mai privit lumea parfumurilor la fel. Nu este un parfum pe care sa il confunzi usor. Notele se schimba in continuu si trebuie sa stai cu nasul lipit de incheietura mainii ca sa nu iti scape nimic. Dupa cateva ore de purtare, baza ramane de o frumusete ireala. As purta acest parfum la nunta mea. Cu siguranta ar imbraca amintirea acestui eveniment in cea mai frumoasa catifea albastra.

Va imbratisez!