”Sunt aici”, o carte care trage un semnal de alarmă în viețile noastre
Bună seara, dragii mei!
Știu, știu... Am lipsit mult de pe blog. Cred că sfârșitul verii și multitudinea de evenimente care mi-au ieșit în cale m-au copleșit și mi-a fost greu să găsesc timp pentru toate. În toate astea e și o veste bună: am o mulțime de lucruri să vă povestesc, cosmetice noi pe care mi le-am achiziționat, noi zboruri cu avionul ultra ușor în locuri magice, dar și câteva cărți pe care le-am citit.
În acest sens, vă povestesc despre un roman care m-a surprins plăcut și totodată m-a făcut să îmi pun mai multe întrebări cu privire la deciziile pe care le luăm și la impactul acestora asupra celor din jur.
”Sunt aici” de Clelie Avit tratează un subiect sensibil. Mai precis, în carte este vorba despre Elsa, care se află în comă în urma unui accident montan. Familia tinerei și-a pierdut aproape cu totul speranța că fata se va mai trezi, iar medicii le confirmă această suspiciune. Cu toate astea, Elsa e încă acolo, vie, îi aude pe cei din jur, simte emoții precum bucuria, teama sau tristețea și așteaptă ziua când corpul ei va asculta de gândurile sale și va putea să se miște sau măcar să deschidă ochii. Într-o zi, în rezerva tinerei intră din greșeală Thibault. Curios, acesta citește fișa Elsei și află despre starea acesteia, iar în loc să părăsească rezerva, se așază pe un scaun și începe să îi vorbească fetei. Vizitele lui Thibault devin o rutină, iar când află că medicii se gândesc să o deconecteze pe Elsa de la aparatele care o mențin în viață, el devine tot mai convins că fata are șanse să se trezească și luptă să demonstreze acest lucru.
Cartea este structurată pe două planuri, întâmplările sunt relatate pe rând din perspectiva Elsei, apoi a lui Thibault, iar finalul este cel care a produs un declic în mintea mea și a stârnit o mulțime de întrebări.
Cât de atenți suntem de fapt la cei din jur, la familie și mai ales, la noi înșine? Nu știu dacă trăim vremuri în care oamenii sunt mai egoiști sau așa a fost dintotdeauna, dar cert este că petrecem atât de puțin timp cu noi înșine. Suntem prea preocupați de îndeplinirea treburilor zilnice încât mergem doar cu privirea în jos și uităm de suflet.
Mesajul romanului este simplu: să nu renunțăm. Nici la cei pe care îi iubim și nici la noi însine.
Găsiți cartea pe site-ul Libris, în categoria literatură universală, iar prețul acesteia este excelent. Vă recomand cu drag să o citiți! O să vă placă!
Pe curând!
Știu, știu... Am lipsit mult de pe blog. Cred că sfârșitul verii și multitudinea de evenimente care mi-au ieșit în cale m-au copleșit și mi-a fost greu să găsesc timp pentru toate. În toate astea e și o veste bună: am o mulțime de lucruri să vă povestesc, cosmetice noi pe care mi le-am achiziționat, noi zboruri cu avionul ultra ușor în locuri magice, dar și câteva cărți pe care le-am citit.
În acest sens, vă povestesc despre un roman care m-a surprins plăcut și totodată m-a făcut să îmi pun mai multe întrebări cu privire la deciziile pe care le luăm și la impactul acestora asupra celor din jur.
”Sunt aici” de Clelie Avit tratează un subiect sensibil. Mai precis, în carte este vorba despre Elsa, care se află în comă în urma unui accident montan. Familia tinerei și-a pierdut aproape cu totul speranța că fata se va mai trezi, iar medicii le confirmă această suspiciune. Cu toate astea, Elsa e încă acolo, vie, îi aude pe cei din jur, simte emoții precum bucuria, teama sau tristețea și așteaptă ziua când corpul ei va asculta de gândurile sale și va putea să se miște sau măcar să deschidă ochii. Într-o zi, în rezerva tinerei intră din greșeală Thibault. Curios, acesta citește fișa Elsei și află despre starea acesteia, iar în loc să părăsească rezerva, se așază pe un scaun și începe să îi vorbească fetei. Vizitele lui Thibault devin o rutină, iar când află că medicii se gândesc să o deconecteze pe Elsa de la aparatele care o mențin în viață, el devine tot mai convins că fata are șanse să se trezească și luptă să demonstreze acest lucru.
Cartea este structurată pe două planuri, întâmplările sunt relatate pe rând din perspectiva Elsei, apoi a lui Thibault, iar finalul este cel care a produs un declic în mintea mea și a stârnit o mulțime de întrebări.
Cât de atenți suntem de fapt la cei din jur, la familie și mai ales, la noi înșine? Nu știu dacă trăim vremuri în care oamenii sunt mai egoiști sau așa a fost dintotdeauna, dar cert este că petrecem atât de puțin timp cu noi înșine. Suntem prea preocupați de îndeplinirea treburilor zilnice încât mergem doar cu privirea în jos și uităm de suflet.
Mesajul romanului este simplu: să nu renunțăm. Nici la cei pe care îi iubim și nici la noi însine.
Găsiți cartea pe site-ul Libris, în categoria literatură universală, iar prețul acesteia este excelent. Vă recomand cu drag să o citiți! O să vă placă!
Pe curând!
Comentarii