Recenzie "O noapte de neuitat" de Walter Lord

Buna dragile mele cititoare!

Ce mai faceti voi?

  Eu am profitat de perioada post-sesiune pentru a ma rasfata putin. Am purtat mai des machiaj si tinute ceva mai elegante, am probat noi perechi de cercei pe care ii cam uitasem in cutia de bijuterii, mi-am vizitat prietenele bune si mai ales...am citit! Am citit asa cum face orice iubitor de carte: cu dor, am savurat fiecare rand din cartile favorite, am fost alaturi de personaje oprindu-ma cate o clipa pentru a medita la povestea lor.

Cartea despre care va povestesc azi, "O noapte de neuitat" este o carte despre vasul Titanic, o carte scrisa cu ajutorul marturiilor supravietuitorilor culese pentru a reda povestea asa cum a fost.

  Inca de cand am auzit prima data povestea Titanicului, atunci cand am vazut filmul, am ramas profund impresionata de tragedia scufundarii sale. Aveam doar 7 ani cand a fost lansat filmul, insa i-am rugat pe parintii mei sa imi povesteasca ce s-a intamplat in acea zi fatidica si ei mi-au explicat mai pe larg. De atunci, am tot cautat informatii despre Titanic, am revazut filmul de mai multe ori si am empatizat cu oamenii care au fost atunci prezenti pe vas.

  Datorita acestor motive am ales sa citesc cartea "O noapte de neuitat" si va spun cu mana pe inima ca este o carte deosebita.

   De ce mi-a placut? 

  Aceasta carte nu e un roman tipic. Povestea prezentata in ea nu este fictiune. Este o drama care iti lasa senzatia acea de apa rece care ti-a atins pielea atunci cand esti cu gandul in alta parte. In cartea lui Walter Lord nu veti gasi dantelarii artistice menite sa faca povestea mai palpitanta, iubirile mai siropoase sau oamenii mai buni decat sunt. Nu. In cartea aceasta o sa descoperiti (a cata oara?) ca omul, desi este atat de efemer pe acest Pamant, mereu se crede de neinfrant. Ce m-a impresionat de asemenea este acuitatea cu care autorul reuseste sa redea, prin marturiile acelor supravietuitori pe care se bazeaza cartea, diferentele dintre paturile sociale. Intre luxul de la clasa I si conditiile mizere in care calatoreau oamenii mai saraci exista o prapastie imensa. Aproape nu iti vine sa crezi ca este vorba de acelasi vas. Este o imagine dura si poate de multe ori suntem nepasatori la clasificarile acestea inumane intre bogati si saraci. Cred ca pe acest vas, maiestuosul Titanic, cei saraci au invatat o lectie extrem de dura, poate chiar ultima din viata lor.

  Ce m-a impresionat cel mai mult a fost insa, daca pot spune asa, morala cartii. De regula atunci cand suntem pusi in fata mortii actionam fie devenind altruisti si incercand sa facem o ultima fapta buna, fie devenim egoisti, agatandu-ne cu ghearele de o farama de viata care oricum nu ne mai apartine. O data cu tragedia scufundarii Titanicului am observat ca multi oameni aleg sa fie egoisti. Ce ma sensibilizeaza cel mai mult este faptul ca atatia oameni puteau sa fie salvati daca cei care au reusit sa se urce in barcile de salvare s-ar fi intors, sau daca barcile ar fi fost umplute la capacitate maxima... Oricum, cei care au plecat de pe vas fara sa se uite in urma au purtat cu siguranta stigmatul vinovatiei pe constiinta lor.

  Cred ca aceasta carte v-ar placea, indiferent de varsta, sau de genul de carti pe care le cititi de obicei. Ma bucur ca am ales-o dintre atatea tentatii pe care le gasesc intr-o librarie online.

Voi ati dori sa aflati mai multe despre Titanic? Ati citit aceasta carte?

Cand ati facut ultima vizita intr-o librarie? Eu pur si simplu adorr mirosul din librarii, linistea aceea pe care numai atunci cand eunt inconjurata de carti o pot simti. Totusi, deseori cumpar carti online, preturile sunt ceva mai prietenoase. Voua care metoda va place mai mult?