Am zburat deasupra Timișoarei! Experiența mea la Clubul de aviație Cioca
Bună seara, dragi cititori!
Așa cum v-am promis și pe facebook, vă
povestesc astă seară despre cea mai frumoasă experiență de care am avut parte
până acum: zborul deasupra Timișoarei cu un avion ultraușor. Probabil că îmi
simțiți entuziasmul încă din primele rânduri, însă dacă vreți să aflați toate
detaliile vă invit să citiți mai jos.
Acum 5-10 ani îmi era tare frică să zbor.
Percepeam transportul aerian ca pe ceva foarte nesigur, nu îmi doream să
călătoresc cu avionul chiar dacă mereu am fost pasionată de excursii și iubeam
să descopăr locuri și oameni noi.
Lucrurile s-au schimbat încet, încet datorită
prietenului meu care este foarte pasionat de zbor și în special de avioane. Astfel, auzind tot felul de
lucruri interesante despre aparatele de zbor, am început să dezvolt interes
pentru acest domeniu, iar vara trecută am urcat pentru prima dată într-un avion de
linie. Am ales o rută scurtă, Timișoara-București, pentru a mă obișnui cu ideea
și mi-a plăcut atât de mult încât nu m-aș mai fi dat jos. De atunci a trecut
ceva timp, am mai călătorit cu avionul, dar era cazul să trec la pasul următor:
zborul cu un avion ultraușor.
Despre Clubul de Aviație Cioca am aflat de pe
internet, căutând variante de a zbura cu un avion privat. Mi-a plăcut ce am
văzut, despre unul dintre piloții de acolo, Sorin Bochiș, știam câte ceva
pentru că i-am urmărit acrobațiile la Air Show-ul de la Timișoara, așadar eram
hotărâtă să vizitez aerodromul.
Inițial aveam în plan să zbor alături de
prietenul meu și încă un cuplu cu un avion de 5 locuri, dar fiindcă în
weekend-ul în care am vrut eu să merg aparatul nu era disponibil, am decis să
zburăm pe rând cu avionul de 2 locuri Aerospool WT9 Dynamic.
Zis și făcut! Am pus mâna pe telefon, mi-a
răspuns Mircea Jivănescu, pilot licențiat din 2001, dar care a cochetat cu
zborul de muuulți ani, și am făcut rezervarea.
”Tatăl meu a pilotat, la nivel de amator, iar
eu am tot căutat după anii 90 un instructor, dar nu am găsit. Trebuia să fie și
un avion disponibil cu care să pot să înveți, să fie un instructor calificat,
ș.a.m.d. Toate planetele s-au aliniat în 2001 când am dat de Sorin (n.a. pilotul
Sorin Bochiș).” explică Mircea Jivănescu, cel care a pilotat avionul cu care
ne-am plimbat cu toții și care este acum și instructor.
L-am mai întrebat dacă acum e mai ușor pentru
tineri să își împlinească visul de a pilota, iar el mi-a răspuns afirmativ,
sunt mai multe cereri, dar totuși pilotajul rămâne la un nivel mai scăzut față
de alte țări. Poate de vină să fie și factorul financiar, poate și mediatizarea
nu este suficientă, dar cert este că zborul este, în opinia mea, cea mai
plăcută experiență de care am avut parte.
Revenind la ziua în care am zburat deasupra
Timișoarei, am stabilit cu pilotul Mircea Jivănescu (care în viața de zi cu zi lucrează în industria farmaceutică) să venim la aerodrom duminică
dimineața, apoi să zburăm pe rând. Am ales o plimbare de 30 de minute, minimul
fiind de 15 minute. Ora de zbor costa 100 de euro, iar pentru cei care doresc, există și servicii de airtaxi, cu destinații diverse.
Iată că a venit și momentul mult așteptat!
M-am urcat în avion, mi s-a explicat ce urmează să se întâmple, plus alte
câteva detalii și gata, în scurt timp am fost în aer.
De sus, Timișoara e mirifică, ești departe de
zumzetul specific orașelor mari, privești totul cu o detașare plăcută,
clădirile par piese de Lego, iar oamenii sunt mărunți, mărunți, la fel ca toate
grijile și problemele care îți ocupă zi de zi gândurile. În timp ce eram sus tot ce îmi doream era să
repet experiența.
Nici nu știu cum au trecut cele 30 de minute,
cert este că la aterizare aveam un zâmbet larg pe față și o amintire în plus
care să îmi zăbovească în minte... până data viitoare.
Următorul pas? Îmi doresc acum să văd cum este
zborul acrobatic, iar ghid îmi va fi Sorin Bochiș, fost pilot militar și de linie
care deține primul avion biplan din România – Steen Skybolt – o frumusețe de
aparat, în culoarea mea preferată, pe care abia aștept să îl văd din nou.
P.S. Tot la Cioca am întâlnit cei mai
adorabili căței cu care mi-a fost mai mare dragul să mă joc! La fel de
pasionați de aviație sunt și ei, desigur!
Comentarii