Te plimbi cu mine prin... Grădina uitată?
Bună seara, dragile mele!
Poate că vă surprinde faptul că am decis să postez din nou despre o carte, dar dacă veți citi mai jos opinia mea despre ”Grădina uitată” scrisă de Kate Morton, o să înțelegeți de ce am vrut neapărat să vă povestesc cât mai repede despre această aceasta.
Dacă mă cunoașteți, sau dacă îmi citiți blogul de ceva vreme, atunci știți că iubesc vara. Îmi place căldura, soarele mă binedispune și îmi dă energie, iar marea cea caldă, cu apele ei turcoaz mă face cu adevărat fericită. Și totuși... Mă atrage Marea Britanie ca un magnet. Anglia în special. Da, plouă mai mereu și e frig, e înnorat și soarele e palid, dar simt că sufletul meu tânjește după țara această care ascunde atâtea povești printre zidurile caselor de piatră. De multe ori îmi imaginez cum ar fi să stau cuibărită într-un fotoliu vechi, cu o carte în brațe și o pătură din lână groasă care să mă încălzească, în timp ce la ramele ferestrei din lemn se unduiesc trandafiri... Iată de ce cărțile scrise de Kate Morton mi s-au părut perfecte pentru mine! Acțiunea lor este plasată în Anglia, iar personajele ascund întodeauna povești interesante în spatele simplității aparente.
Iată ce spun cei de la LIBRIS despre romanul ”Grădina uitată”:
Am citit cu plăcere cartea, mi-a plăcut să călătoresc virtual în Anglia, în trei perioade diferite de timp, căci romanul are trei fire narative principale. Nu este prima dată când citesc ceva scris de Kate Morton și sunt familiarizată cu stilul său ceva mai întortocheat. Se pare că autoarei îi place să se joace cu cititorii săi, plimbându-i pe mai multe piste false până să le dezvăluie finalul grandios. La fel a fost și în ”Grădina uitată” unde m-a mistuit curiozitatea cu privire la Nell, micuța orfană al cărei destin este liantul firelor narative. Peste ani și ani, Cassandra, nepoata sa, trebuie să descâlcească ițele complicatei vieți a bunicii sale.
Ca totul să fie mai palpitant, Cassandra moștenește un conac plin de secrete care abia așteaptă să fie descoperite, ca un bătrân care își deșartă sacul cu amintiri, cu ochii albi și umezi. Astfel, Cassandra pleacă din Australia către Anglia, unde firul povestirii devine tot mai alert pe măsură ce aceasta află tot mai multe despre trecutul bunicii sale.
Nu vă spun mai multe, farmecul acestui roman este tocmai ceața densă care stă lipită de paginile sale doar pentru a dezvălui un final glorios și însorit.
Dacă vă place literatura contemporană, nu ocoliți cărțile lui Kate Morton. S-ar putea să vă creeze dependență!
Poate că vă surprinde faptul că am decis să postez din nou despre o carte, dar dacă veți citi mai jos opinia mea despre ”Grădina uitată” scrisă de Kate Morton, o să înțelegeți de ce am vrut neapărat să vă povestesc cât mai repede despre această aceasta.
Dacă mă cunoașteți, sau dacă îmi citiți blogul de ceva vreme, atunci știți că iubesc vara. Îmi place căldura, soarele mă binedispune și îmi dă energie, iar marea cea caldă, cu apele ei turcoaz mă face cu adevărat fericită. Și totuși... Mă atrage Marea Britanie ca un magnet. Anglia în special. Da, plouă mai mereu și e frig, e înnorat și soarele e palid, dar simt că sufletul meu tânjește după țara această care ascunde atâtea povești printre zidurile caselor de piatră. De multe ori îmi imaginez cum ar fi să stau cuibărită într-un fotoliu vechi, cu o carte în brațe și o pătură din lână groasă care să mă încălzească, în timp ce la ramele ferestrei din lemn se unduiesc trandafiri... Iată de ce cărțile scrise de Kate Morton mi s-au părut perfecte pentru mine! Acțiunea lor este plasată în Anglia, iar personajele ascund întodeauna povești interesante în spatele simplității aparente.
Iată ce spun cei de la LIBRIS despre romanul ”Grădina uitată”:
În ajunul Primului Război Mondial o fetiţă este găsită la bordul unui vas cu destinaţia Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlineşte douăzeci şi unu de ani, Nell O'Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea porneşte în căutarea adevăratei sale identităţi, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moşteniri neaşteptate. Conacul Blackhurst şi grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătură dintre cele trei femei, aparţinând unor generaţii diferite, ale căror destine excepţionale se continuă unul pe celălalt.
Am citit cu plăcere cartea, mi-a plăcut să călătoresc virtual în Anglia, în trei perioade diferite de timp, căci romanul are trei fire narative principale. Nu este prima dată când citesc ceva scris de Kate Morton și sunt familiarizată cu stilul său ceva mai întortocheat. Se pare că autoarei îi place să se joace cu cititorii săi, plimbându-i pe mai multe piste false până să le dezvăluie finalul grandios. La fel a fost și în ”Grădina uitată” unde m-a mistuit curiozitatea cu privire la Nell, micuța orfană al cărei destin este liantul firelor narative. Peste ani și ani, Cassandra, nepoata sa, trebuie să descâlcească ițele complicatei vieți a bunicii sale.
Ca totul să fie mai palpitant, Cassandra moștenește un conac plin de secrete care abia așteaptă să fie descoperite, ca un bătrân care își deșartă sacul cu amintiri, cu ochii albi și umezi. Astfel, Cassandra pleacă din Australia către Anglia, unde firul povestirii devine tot mai alert pe măsură ce aceasta află tot mai multe despre trecutul bunicii sale.
Nu vă spun mai multe, farmecul acestui roman este tocmai ceața densă care stă lipită de paginile sale doar pentru a dezvălui un final glorios și însorit.
Dacă vă place literatura contemporană, nu ocoliți cărțile lui Kate Morton. S-ar putea să vă creeze dependență!
Comentarii