O carte zguduitoare - ”Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood
Bună seara, dragi iubitori de carte!
Azi vă povestesc despre o carte deosebită, care nu mi-a dat altă alternativă după ce am terminat-o, decât să stau pur și simplu și să meditez la tabloul sumbru pe care îl ilustrează. Tablou ce acum, în 2017 (cartea a fost scrisă în anii '80) nu pare atât de diferit de ceea ce vedem în jur. Sigur, dacă este să ne luam după mass media, suntem o generație liberă, în fapte și gândire, milităm pentru drepturi pe care nici nu știm să le denumim, când de fapt închidem ochii la lucrurile cu adevărat importante.
În romanul ”Povestea slujitoarei”, de Margaret Atwood, acțiunea este plasată undeva în viitor, într-o Americă nouă, o societate distopică ce se supune regulilor unui nou regim politic ce poartă denumirea de Galaad. Acesta are ca scop să distrugă individualitatea omului, să îi răpească opiniile pertinente, judecata, pentru a crea subiecți ușor de folosit și manipulat spre bunăstarea conducătorilor.
O categorie aparte în acest sistem o ocupă femeile, cărora le sunt luate drepturile, funcțiile lor fiind reduse la minim, mai exact, ele devenind un fel de vase purtătoare de viață, cu scopul principal de a procrea. Acestea sunt împărțite în diverse categorii: Soții, Marthe, Mătuși, etc., iar cele care sunt văzute doar ca utere fertile sunt Slujitoarele, a căror scop este să dea viață cât mai multor copii sănătoși pentru Comandați - bărbați care dețin puterea.
Condiția femeii în această societate este relatată prin ochii lui Offred - o Slujitoare. Chiar și numele ei arată lipsa individualității acesteia, statutul de obiect: Of+Fred= care aparține lui Fred. Ea a fost luată din sânul protector al familiei sale și trimisă spre a-i sluji drept ”vas” dătător de viață Comandantului Fred.
Mai departe, Offred va povesti cum este viața de Slujitoare, ororile acestei societăți și supliciile la care este supusă.
Atunci când a scris romanul, Margaret Atwood a plasat acțiunea undeva în anii 2000. Acum, citind cartea, nu am putut să nu fac o paralelă cu lumea în care trăiesc și eu acum. Oricât ne-am considera de evoluați, încă mă lovesc de veșnicele întrebări: ”când te măriți?”, ”când faci copii?”. Pe lângă faptul că mi se par nepoliticoase, mă întristează că oamenii încă mai gândesc atât de primitiv încât reduc rolul femeii la acela de uter fertil. Desigur, e frumos să fii mamă și/sau soție, dar chiar refuz să cred că acesta trebuie să fie singurul rol al femeii în societate.
Admir la fel de mult o femeie care a ales cariera în locul copiilor, precum admir o femeie care crește și mai ales oferă educația unuia sau mai multor copii. Semnul care trebuie pus între aceste două categorii de femei este egal (=).
Fiecare individ ar trebui să aibă libertatea de a alege, fără constrângeri, fără să fie arătat cu degetul. Cunosc femei care s-au căsătorit, au făcut copii, dar dacă le întrebi dacă asta și-au dorit cu adevărat, nu pot decât să ridice din umeri.
Cred că fericirea poate să izvorască numai și numai din lucrurile pe care ți le dorești cu adevărat. Eu asta am învățat din minunata carte scrisă de Margaret Atwood - roman la care încă reflectez, la două săptămâni de când i-am închis coperta. Vi-l recomand din suflet! O să vă placă!
Găsiți ”Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood, dar și alte cărți cult, cu 20% reducere, pe Libris.ro
Azi vă povestesc despre o carte deosebită, care nu mi-a dat altă alternativă după ce am terminat-o, decât să stau pur și simplu și să meditez la tabloul sumbru pe care îl ilustrează. Tablou ce acum, în 2017 (cartea a fost scrisă în anii '80) nu pare atât de diferit de ceea ce vedem în jur. Sigur, dacă este să ne luam după mass media, suntem o generație liberă, în fapte și gândire, milităm pentru drepturi pe care nici nu știm să le denumim, când de fapt închidem ochii la lucrurile cu adevărat importante.
În romanul ”Povestea slujitoarei”, de Margaret Atwood, acțiunea este plasată undeva în viitor, într-o Americă nouă, o societate distopică ce se supune regulilor unui nou regim politic ce poartă denumirea de Galaad. Acesta are ca scop să distrugă individualitatea omului, să îi răpească opiniile pertinente, judecata, pentru a crea subiecți ușor de folosit și manipulat spre bunăstarea conducătorilor.
O categorie aparte în acest sistem o ocupă femeile, cărora le sunt luate drepturile, funcțiile lor fiind reduse la minim, mai exact, ele devenind un fel de vase purtătoare de viață, cu scopul principal de a procrea. Acestea sunt împărțite în diverse categorii: Soții, Marthe, Mătuși, etc., iar cele care sunt văzute doar ca utere fertile sunt Slujitoarele, a căror scop este să dea viață cât mai multor copii sănătoși pentru Comandați - bărbați care dețin puterea.
Condiția femeii în această societate este relatată prin ochii lui Offred - o Slujitoare. Chiar și numele ei arată lipsa individualității acesteia, statutul de obiect: Of+Fred= care aparține lui Fred. Ea a fost luată din sânul protector al familiei sale și trimisă spre a-i sluji drept ”vas” dătător de viață Comandantului Fred.
Mai departe, Offred va povesti cum este viața de Slujitoare, ororile acestei societăți și supliciile la care este supusă.
Atunci când a scris romanul, Margaret Atwood a plasat acțiunea undeva în anii 2000. Acum, citind cartea, nu am putut să nu fac o paralelă cu lumea în care trăiesc și eu acum. Oricât ne-am considera de evoluați, încă mă lovesc de veșnicele întrebări: ”când te măriți?”, ”când faci copii?”. Pe lângă faptul că mi se par nepoliticoase, mă întristează că oamenii încă mai gândesc atât de primitiv încât reduc rolul femeii la acela de uter fertil. Desigur, e frumos să fii mamă și/sau soție, dar chiar refuz să cred că acesta trebuie să fie singurul rol al femeii în societate.
Admir la fel de mult o femeie care a ales cariera în locul copiilor, precum admir o femeie care crește și mai ales oferă educația unuia sau mai multor copii. Semnul care trebuie pus între aceste două categorii de femei este egal (=).
Fiecare individ ar trebui să aibă libertatea de a alege, fără constrângeri, fără să fie arătat cu degetul. Cunosc femei care s-au căsătorit, au făcut copii, dar dacă le întrebi dacă asta și-au dorit cu adevărat, nu pot decât să ridice din umeri.
Cred că fericirea poate să izvorască numai și numai din lucrurile pe care ți le dorești cu adevărat. Eu asta am învățat din minunata carte scrisă de Margaret Atwood - roman la care încă reflectez, la două săptămâni de când i-am închis coperta. Vi-l recomand din suflet! O să vă placă!
Găsiți ”Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood, dar și alte cărți cult, cu 20% reducere, pe Libris.ro
Comentarii