Recenzie "Concert in memoria unui inger" - Eric-Emmanuel Schmitt

Buna seara!

  Cum va simtiti azi? Ziua de luni v-a gasit cu zambetul pe buze? Pentru mine a fost zi de relaxare, asa ca am stat mai mult in casa si am lenevit. Totusi, pentru ca timpul imi permite, as vrea sa va povestesc despre o carte ce mi-a placut mult - "Concert in memoria unui inger" a lui Eric-Emmanuel Schmitt.

  M-a atras la aceasta carte in primul rand titlul, apoi faptul ca mai citisem in trecut si alte carti ale autorului si mi-au placut.

Descrierea oficiala, conform Libris.ro, este urmatoarea:

Intr-un catun idilic din Franta, o respectabila doamna in varsta pe care justitia a exonerat-o de orice vina este pe punctul de a-si marturisi vina. In mijlocul oceanului, un marinar taciturn afla ca si-a pierdut o fiica. Telegrama cea cruda nu ii spune insa care din cele patru. Oare inima de tata ii va sopti ceva? Destinele a doi tineri muzicieni sunt frante de o crima. Insa cine este mai vinovat: cel care a cedat o clipa, sau cel care a raspandit in jurul lui ura ani de zile? Se va folosi prima doamna a Frantei de un secret abominabil pentru a se razbuna pe cel care nu o mai iubeste?
Fiecare dintre protagonistii celor patru nuvele ajunge, intr-o situatie-limita, sa-si cunoasca fata cea mai intunecata. Insa nu toti asculta de impulsurile inavuabile pe care le naste egoismul pur. Pentru unii, atata vreme cat nu sunt imuni la remuscari, mantuirea este posibila. Pentru altii, desi se afla la un pas de ea, nu. Schmitt sondeaza profund si dezinvolt in acelasi timp adancimile constiintei omenesti si surprinde clipele fulgurante cand morala invinge sau este invinsa, iar omul devine fie inger, fie diavol.

  Cele patru povestiri au o insemnatate deosebita, chiar daca la prima vedere par simple. Pe masura ce terminam de citit cate una aveam nevoie de timp pentru a reflecta, pentru a cantari alegerile protagonistilor, pentru a ma pune in pielea lor. Oare alegerile pe care le facem ne influenteaza destinul? Sau poate mana destinului ne conduce pe un drum deja stabilit? Oare noi oamenii avem mii si mii de fete si le scoatem la iveala in functie de situatia in care ne aflam? Trecem de la lumina la intuneric asa usor?
  "Concert in memoria unui inger" mi-a vorbit despre formele pe care le ia teama atunci cand suntem priviti de ochiul critic al celor din jur. Mi-a vorbit despre iubire, asa cum e ea, coplesitoare, atunci cand iese la suprafata.

  Cartea se citeste usor, autorul are un stil care nu te va duce niciodata spre plictis.
La finalul cartii Eric Emmanuel Schmitt ne ofera crampeie din viata lui ca scriitor, ne arata cum ia nastere o carte, cum din multitudinea din fire de ganduri se impletesc aceste nuvele. Aflam cum e sa intri in pielea personajelor, cum e sa te mistuie acest lucru.
  Ce mi-a placut mult la cele patru nuvele e ca nu au acel final categoric, nu iti inchid poarta imaginatiei. E.E. Schmitt mi-a lasat mie, banala cititoare, onoarea sa continui povestea. In mintea mea conturul personajelor inca exista si dupa ce am inchis coperta cartii. E exact ca atunci cand un parfum ramane in incapere chiar si dupa ce persoana care il poarta a plecat.
  Va recomand "Concert in memoria unui inger" mai ales daca va place sa iesiti din cotidian, daca aveti taria sa recunoasteti ca sunteti OAMENI cu laturi deopotriva intunecate si luminoase.

  Cartea o puteti gasi daca dati click AICI, pe Libris.ro. Momentan e si la reducere + transport gratuit.

Voua ce carti va plac? Va imbratisez!