Onocan. Despre geanta care spune o poveste, nu strigă după atenție

 Acum câțiva ani scriam pe blog despre o carte care mi-a plăcut tare mult. ”Geanta, un amor de-o viață”, de Dominique Loreau. Era una dintre acele lecturi care rămân cu tine și te fac să privești altfel lucrurile mărunte, aparent banale. Îmi începeam atunci articolul cu un mic exercițiu de imaginație:  

”Închide ochii și închipuie-ți tinuta unei femei, să spunem, pentru o ieșire în oraș. Imaginează-ți apoi o ținută completă pentru birou, apoi una pentru o petrecere. Ce observi că au în comun cele trei ținute? Ei bine, este vorba despre geantă. Acest accesoriu, care a devenit de-a lungul anilor un fel de extensie a personalității feminine, se bucură de o foarte mare popularitate și vine într-o varietate de forme, culori, astfel încât fiecare dintre noi, doamne sau domnișoare, să găsim geanta potrivitănumărate forme, culori și texturi, astfel încât fiecare dintre noi să își poată găsi geanta potrivită”.

Astăzi, privesc înapoi la acel articol cu un zâmbet. Sunt mândră să spun că în garderoba mea se află puține genți, dar alese cu grijă și de bună calitate. Iar recent, colecției mele i s-a alăturat o poșetă Onocan, prima de la acest brand.

 

Știam de Onocan de aproape doi ani. Însă, ca de multe ori în viață, mereu apăreau alte priorități, alte planuri, alte amânări. Până într-o zi, chiar dinainte de Crăciun, când m-am întâlnit cu o prietenă ale cărei ținute le admir constant pentru simplitatea și rafinamentul lor. Purta o poșetă Onocan, modelul Olivia. Mi-au atras imediat atenția designul curat, finisajele impecabile și feroneria discretă, fără nimic în plus. Nimic strident. Nimic de prisos.

 

Din acel moment, gândul meu s-a tot întors la acea poșetă.

 

Am intrat de nenumărate ori pe site, am analizat culori, dimensiuni, detalii. Multe variante erau disponibile doar prin precomandă, iar la un moment dat m-am îndrăgostit de o piele velur verde, hotărâtă să aștept până în martie. Numai că răbdarea mea a fost pusă la încercare. Și, într-o zi, am zărit-o: Olivia într-o nuanță splendidă de argile. Era în stoc. Am știut atunci că acela este momentul. Am comandat-o, iar pe 9 ianuarie a ajuns la mine.

 

Îmi place la Onocan tocmai acest minimalism asumat. Gențile nu sunt accesorizate în exces, nu încearcă să impresioneze prin detalii inutile. Sunt simple, curate, bine proporționate, lăsând loc purtătoarei să fie cea care iese în evidență. Exact genul de obiect care nu se impune, dar se face remarcat prin calitate și liniște.

 

Sunt adepta principiului ”puțin și bun”. Nu cumpăr multe accesorii, dar atunci când o fac, îmi doresc să fie obiecte care să reziste în timp, să spună ceva despre mine și despre felul în care aleg să trăiesc.

 

Pentru mine, o poșetă nu este un simplu accesoriu. Este un mic univers purtat zilnic.

În ea se adună bucăți din viața mea: pixurile cu care scriu, cu emoție, la examene, desenele pline de inocență ale copiilor de la grădiniță, un ruj care îmi poate schimba ziua sau o sticluță de parfum care îmi amintește cine sunt.

 

Mă bucur că pentru prima mea achiziție Onocan am ales Olivia small, în nuanța argile, urmând ca în martie să sosească și varianta verde velur (ah, îmi doresc și Diana mini, pe maro sau bej). Este simplă, rafinată și emană acea liniște pe care o au lucrurile bine făcute. Cusăturile, feroneria, textura pielii, toate vorbesc despre atenție, răbdare și respect pentru detalii.

 

Poate că nu avem nevoie de multe lucruri ca să fim fericite. Poate că avem nevoie doar de acele câteva alegeri care ne seamănă, de obiecte care nu țipă, ci șoptesc. Care ne însoțesc discret, zi de zi, și devin, fără să ne dăm seama, parte din povestea noastră.

 

Uneori, mai puțin chiar înseamnă mai mult.