Vegetariană în România! Provocarea de a fi altfel decât majoritatea

 A fi vegetarian în România poate reprezenta o provocare într-o anumită măsură, în comparație cu alte țări unde acest stil de viață este mai răspândit și acceptat. Este adevărat că numărul vegetarienilor și veganilor din România a crescut în ultimii ani și opțiunile alimentare disponibile în magazine și restaurante sunt ceva mai variate, însă există în continuare multe obstacole de care se lovesc persoanele care urmează acest stil de viață.

Sunt vegetariană de patru ani și jumătate și decizia de a renunța la carne a fost una dintre cele mai bune pe care le-am adoptat de-a lungul vieții. Sigur, într-o lume ideală toți oamenii ar fi vegani, nu ar mai exista suferință pentru animale și nici lăcomia care ne determină de prea multe ori să ne considerăm o specie superioară, care are dreptul să se folosească de alte ființe cu care împărțim planeta după bunul plac. Cred însă că adoptarea unui stil de viață vegetarian este totuși un pas spre mai bine. 

Nu o să vă vorbesc despre beneficiile pe care le implică decizia de a renunța la carne. Informațiile pe această temă sunt la îndemâna oricui, fiecare e liber să consulte medicul și să aleagă apoi în cunoștință de cauză ce alimente consumă. Nu sunt aici să judec alegerile altora, ci vreau să îmi spun punctul de vedere în ceea ce privește numeroasele piedici de care mă lovesc în România de când am ales să devin vegetariană. 

 

În cultura românească, carnea are adesea un rol important în alimentație și este adesea considerată esențială pentru o masă completă. Alegerea de a fi vegetarian poate fi privită ca fiind neobișnuită sau chiar respinsă de unii oameni. Îmi este dificil de multe ori să găsesc opțiuni vegetariene la evenimentele sociale sau în restaurantele tradiționale. Nici în magazine oferta nu e prea grozavă. Totodată, mulți oameni din România pot fi mai puțin familiarizați cu conceptul de vegetarianism ori veganism, și pot avea prejudecăți sau neînțelegeri în ceea ce privește aceste stiluri de viață, drept care primesc constant întrebări sau critici privind decizia mea.

 

La fel, dacă ești vegetarian și călătorești prin zone mai rurale sau mai izolate din România, poți avea dificultăți în găsirea de opțiuni alimentare. Chiar și în restaurante, în afară de orașele mari, unde am găsit ceva mai multe variante, în meniu găsesc doar variante precum cașcaval pane, cartofi prăjiți și altele similare care nu sunt tocmai sănătoase. Să nu mai spun de eterna confuzie între vegetarian și vegan și lipsa de interes a celor care concep meniurile. Nu de puține ori am comandat pizza vegetariană care era de fapt vegană... având doar blat, sos de roșii și legume congelate. 

 

Sunt nenumărate feluri de mâncare vegetariene și vegane (recomand din tot sufletul cartea ”100 de rețete bazate pe studii științifice”, scrisă de Dr. Michael Greger, autor al cărții ”Cum să nu mori”, care este de asemenea foarte interesantă și utilă). Cu toate acestea, mai bine de jumătate dintre restaurantele din România, dar și multe hoteluri, nici măcar nu se sinchisesc să ofere variante și pentru noi, cei care am ales să mâncăm diferit. De multe ori nu găsesc nici măcar banalele paste aglio e olio în meniu... 

 

Problema cea mai mare este însă mentalitatea românilor. Dacă cu întrebările ”voi ce mâncați, doar frunze?” sau ”de unde vă luați energia și proteinele dacă nu mâncați carne?” și cu glumele neinspirate pot spune că m-am obișnuit, încă aștept ziua când românii vor scăpa de mentalitatea zeflemitoare vizavi de vegetarieni sau vegani, dar și față de alți oameni care au alegeri diferite față de ale lor sau față de majoritate. 

 

Citisem acum ceva vreme un articol pe un blog românesc unde era prezentat cazul unui bărbat căruia soția i-a impus să devină vegan (deloc în regulă să impui cuiva ce stil alimentar să aibă, complet de acord până aici). Problema era modul în care era portretizată femeia respectivă. Autorul articolului a caracterizat-o din start ca fiind anormală fiindcă nu consumă produse de origine animală, folosind diverse cuvinte pe care nu o să le reproduc aici. 

 

De prea multe ori am observat că în România vegetarienii și veganii sunt considerați un pic săriți de pe fix, oaia neagră a societății, fiind judecați în fel și chip pentru alegerile lor. Să înțeleg că eu, ca vegetariană, nu sunt un om normal fiindcă am ales să nu mănânc carne? Sau am convingeri pseudoștiințifice? 

 

Alegerea de a fi vegetarian sau vegan nu se rezumă doar la alimentele propriu-zise, ci la un întreg set de la valori în care crede persoana în cauză și nu înțeleg de ce apare această nevoie de a arunca cu noroi și a lua peste picior oamenii care nu consumă carne sau alimente de origine animală. 

 

Concluzionând, tare mi-ar plăcea ca pe viitor în locul glumelor de prost gust și etichetărilor cu aer de superioritate să aud opinii pertinente, fie ele pro sau contra consumului de carne, însă fără formulări jignitoare care etichetează veganii sau vegetarienii ca fiind niște ciudați fără capacitate de judecată.