Recenzie de carte: "Ochi de caine albastru" de Gabriel Garcia Marquez
Bună seara, dragi cititoare!
Aţi început frumos weekendul? Eu am profitat de sfârşitul de săptămâna pentru a mă odihni mai mult şi pentru a-mi face puţină ordine în gânduri.
Seara este momentul perfect pentru a vă vorbi despre Gabriel Garcia Marquez. Mi se pare că acest autor este făcut pentru a fi citit la ceas de seară, în fotoliu, neapărat la lumină caldă, neapărat cu o pătură de lână moale peste genunchi.
Azi am ales să va stârnesc interesul cu privire la cartea "Ochi de câine albastru", un volum ce conţine paisprezece povestiri ce au că temă moartea privită printr-o prismă abstractă. Atmosfera din aceste povestiri este exact că flacăra unei lumânări: tremurătoare la orice adiere, solemnă, la limita dintre vis şi realitate, dintre viaţă şi moartea conştientă.
Cei de la librăria online LIBRIS descriu subiectul acestei cărţi astfel:
Personal, consider că este deosebit de dificil să scrii o recenzie pentru operele lui Gabriel Garcia Marquez. Cărţile sale trebuie simţite pur şi simplu, iar felul în care fiecare cititor le percepe este atât de diferit încât este inutil să descriu ceea ce am simţit eu deoarece trăirile altor cititori ar fi cu totul noi.
Cu toate că în "Ochi de câine albastru" subiectul este lugubru - moartea arătându-şi umbra de fiecare dată, distorsionând atât realitatea, cât şi oniricul, amestecându-le şi risipindu-le iar, mie povestirile nu mi-au transmis tristeţe, ci mai degrabă m-au făcut să mă gândesc mai mult la linia subţire dintre viaţa interioară, trăirile sufletului, felul în carea mintea noastră trăieşte vieţi paralele, şi lumea fizică, forfota din viaţă exterioară, felul în care a trăi şi a muri schimbă atât trecutul cât şi viitorul pentru cei din jur.
Mi-a plăcut în mod deosebit povestirea "Eva sălăşluieşte în pisica", cred că v-am mai povestit despre ea pe blog, pentru că îmi da cel mai mult impresia de atemporalitate, de poveste la intersecţia dintre lumi.
Deosebită este şi "Ochi de câine albastru" în care iubirea vine în vis, prinde formă şi contur fără a deveni palpabilă, iar tocmai acest lucru îi da şansă la nemurire.
Vă recomand să alegi această carte cu încredere atunci când vă faceţi cadou o carte online, sau când vă relaxaţi printre rafturile unei librării clasice.
Aş fi curioasă să aflu ce cărţi scrise de Gabo v-au rămas în suflet.
Vă îmbrăţişez!
Aţi început frumos weekendul? Eu am profitat de sfârşitul de săptămâna pentru a mă odihni mai mult şi pentru a-mi face puţină ordine în gânduri.
Seara este momentul perfect pentru a vă vorbi despre Gabriel Garcia Marquez. Mi se pare că acest autor este făcut pentru a fi citit la ceas de seară, în fotoliu, neapărat la lumină caldă, neapărat cu o pătură de lână moale peste genunchi.
Azi am ales să va stârnesc interesul cu privire la cartea "Ochi de câine albastru", un volum ce conţine paisprezece povestiri ce au că temă moartea privită printr-o prismă abstractă. Atmosfera din aceste povestiri este exact că flacăra unei lumânări: tremurătoare la orice adiere, solemnă, la limita dintre vis şi realitate, dintre viaţă şi moartea conştientă.
Cei de la librăria online LIBRIS descriu subiectul acestei cărţi astfel:
În “Ochi de câine albastru“, scufundarea lui García Márquez în această „altă“ realitate e profundă şi vertiginoasă. Aici nu este vorba despre o realitate plăcută şi amuzantă. García Márquez ne pune faţă în faţă cu o prezenţa inevitabilă - moartea - , dezvăluind-o că pe o parte geamănă a vieţii noastre. Moartea licarindu-ne în vise, cunoscută apoi că experienţă totală a sufletului şi a corpului. Moartea că o constanţa iminentă, care ne arată până în ce punct fiinţă noastră este formată din aspecte distincte şi niciodată imaginate.
Personal, consider că este deosebit de dificil să scrii o recenzie pentru operele lui Gabriel Garcia Marquez. Cărţile sale trebuie simţite pur şi simplu, iar felul în care fiecare cititor le percepe este atât de diferit încât este inutil să descriu ceea ce am simţit eu deoarece trăirile altor cititori ar fi cu totul noi.
Cu toate că în "Ochi de câine albastru" subiectul este lugubru - moartea arătându-şi umbra de fiecare dată, distorsionând atât realitatea, cât şi oniricul, amestecându-le şi risipindu-le iar, mie povestirile nu mi-au transmis tristeţe, ci mai degrabă m-au făcut să mă gândesc mai mult la linia subţire dintre viaţa interioară, trăirile sufletului, felul în carea mintea noastră trăieşte vieţi paralele, şi lumea fizică, forfota din viaţă exterioară, felul în care a trăi şi a muri schimbă atât trecutul cât şi viitorul pentru cei din jur.
Mi-a plăcut în mod deosebit povestirea "Eva sălăşluieşte în pisica", cred că v-am mai povestit despre ea pe blog, pentru că îmi da cel mai mult impresia de atemporalitate, de poveste la intersecţia dintre lumi.
Deosebită este şi "Ochi de câine albastru" în care iubirea vine în vis, prinde formă şi contur fără a deveni palpabilă, iar tocmai acest lucru îi da şansă la nemurire.
Vă recomand să alegi această carte cu încredere atunci când vă faceţi cadou o carte online, sau când vă relaxaţi printre rafturile unei librării clasice.
Aş fi curioasă să aflu ce cărţi scrise de Gabo v-au rămas în suflet.
Vă îmbrăţişez!
Comentarii