Hermes Hiris, odă parfumată închinată florii de iris

 ”Dar când dintr-un trecut îndepărtat nu mai dăinuie nimic, după moartea ființelor, după distrugerea lucrurilor, singure mirosurile și savoarea, mai firave, dar mai vii, mai nemateriale, mai stăruitoare, mai credincioase, rămân încă multă vreme, ca niște suflete, ca să-și aducă aminte, să aștepte, să nădăjduiască, pe ruina a tot ce rămâne, să poarte, fără să se încovoaie, pe micile lor picături aproape impalpabile, edificiul imens al amintirii”. 

Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut

 

Irisul este deosebit de prețios pentru arta parfumeriei. Încă din secolul al XVII-lea, nota sa lemnos-pudrată, diafană și aristocrată, cu un miros similar cu cel al violetei cucerea inimile tuturor. În parfumerie, rizomul florii de iris este cel din care se obține, după un proces îndelung, care durează câțiva ani, materia primă pentru fermecătoarea aromă. Personal, găsesc irisul fascinant, iar în parfumerie îl caut cu nesaț, îndrăgostindu-mă mereu de alte și alte reprezentări ale sale: irisul gurmand, irisul verde, irisul pudrat, irisul lemnos și așa mai departe. 

 

În garderoba mea parfumată și-a făcut loc recent un parfum pe care îl aveam de mulți ani pe lista de dorințe, încă de când l-am testat pentru prima oară. Este vorba despre capodopera Oliviei Giacobetti pentru Hermes, și anume inegalabilul Hiris. L-am achiziționat de la Haute Parfumerie Place Vendome din Belgia, un loc de poveste, în care sper să ajung curând. Până acum am comandat online, iar experiența este una inegalabilă.

 

Hiris ar putea fi catalogat un soliflor, în fond, irisul este fără îndoială în rolul principal aici. Un parfum ce pare simplu, la prima vedere, reușind să redea - spre bucuria celui care îl poartă – toată splendoarea irisului. Olivia Giacobetti a reușit să construiască în sticla de parfum irisul pe de-a întregul, de la rădăcinile sale bine înfipte în pământ și până la petalele care își îndreaptă ochii spre cer. Odată ce Hiris îți atinge pielea vei simți acordul rădăcinos, pudrat și onctuos al rizomului de iris. 

Pe măsură ce orele trec, parfumul se transformă, dezvăluind o latură luminoasă, florală și parcă în fața ochilor poți vedea delicatele petale lila translucide, prin care o rază blândă a soarelui de primăvară și-a croit drum. Spre final, Hiris devine săpunos, cremos cu un miros intim, care ”îmbracă” pielea în chip armonios. Hiris e un parfum al contrastelor, poate părea inițial rece, de o eleganță distantă, însă apoi intră în scenă un acord lemnos și dulce, care aduce blândețe și căldură. Îmi pare a fi un parfum ce îndeamnă la meditație și introspecție. Îl porți pentru tine, închizi ochii și călătorești în propria-ți minte. 

 

Când mă gândesc la Hiris, îmi imaginez că mă aflu într-un vechi conac englezesc, cu ziduri din piatră care strălucesc umezite de ploaia ce tocmai s-a sfârșit. Focul arde mocnit în șemineu. Lângă el, o pisică cu blana argintie. În fața mea, un șevalet pe care vârful pensulei înmuiată în acuarelă a lăsat pete în nuanțe de violet ce se dispersează încet și se unesc una cu alta, dând naștere unor culori noi. Pe fereastră – iriși palizi. Apa li se scurge peste petale, peste frunze, înmoaie pământul. În aer, miros de pământ reavăn. În ochii mei, lumină.