Reviews by Adelina

Bună seara tuturor! Am atât de multe să vă povestesc! În următoarea perioadă o să găsiți o mulțime de articole pe blog, pe subiecte diferite, pe care sper să vă facă plăcere să le citiți. În această seară doresc să vă fac o incursiune în lumea răsfățului suedez. Tările nordice au ceva aparte în ceea ce privește îngrijirea pielii. Climatul diferit față de țara noastră i-a făcut pe suedezi să caute în permanență soluții pentru îngrijirea corectă a pielii. Un exemplu în ceea ce privește calitatea produselor suedeze este brand-ul Barnängen. Acesta a fost fondat in Stockholm in 1868 de catre comerciantul Johan Wilhelm Holmström, iar săpunul solid, cel mai cunoscut produs al mărcii a fost lansat în 1873. În anul 1876  Barnängen  a devenit furnizorul oficial al Curtii Regale în 1876, iar de atunci, brand-ul a devenit și mai iubit printre locuitorii Suediei. Ce îi face diferiți pe cei de la Barnӓngen? Faptul că se bazează pe extractele naturale, pe armonia cu mediul încojurător

Sunt egoistă. Luna aceasta am refuzat să împart. Mi-am permis să îmi satisfac un capriciu și am ținut mierea de mană Roua Florilor Premium de la Apidava numai pentru mine. Nu am împărțit-o nici măcar cu ceaiul preferat și nu am pus-o nici peste clătite. Nici măcar smoothie-ul de după ora de fitness nu a reușit să o ”guste”. I-am admirat culoarea brun-roșiatică strălucind în razele soarelui și apoi m-am înfruptat pofticioasă din borcan, lasând mierea să se topească încet, delectându-mi papilele gustative. Specialitatea aceasta de miere – cea de mană, este diferită față de restul sortimentelor. Așa cum spun cei de la Apidava, ”mierea de mană, denumită de multe ori și miere de pădure, este un sortiment de miere special, prin însăși sursa acesteia – secreția unor afide sau secrețiile dulci ale arborilor). Fiind o miere rară, deosebit de greu de produs și extras, culeasă doar în anumite condiții de pe speciile de arbori, este și una din cele mai curate tipuri de miere, da

Întotdeauna mi-au plăcut povestirile de inspirație orientală. Când eram copil, căutam fascinată cărți care să le cuprindă, mituri sau povești cu tâlc – acestea erau preferatele mele. Povestirile Sheherezadei mi-au deschis larg porțile spre lumea orientului, am descoperit câte diferențe există între noi și aceste popoare și mi-am imaginat viețile acelor oameni cu piele caldă și îmbrăcăminte misterioasă. Am descoperit mai apoi istorisirile pline de farmec ale Indiei și ale Chinei sau Japoniei, mereu pline de înțelesuri, din care mereu rămâneam cu ceva bun. Mi se păreau diferite de poveștile cu prinți și prințese pentru că nu aveau mereu un final fericit, dar cu siguranță te făceau să vezi lucrurile mai limpede. Din motivele enumerate mai sus, cartea lui Marguerite Yourcenar – ”Povestiri orientale” m-a atras de îndată ce am zărit-o prima oară. Aceasta cuprinde 10 povestiri culese de autoare, reinterpretate și modelate, astfel încât să transmită cititorului un strop de înțel