Hermes Hiris, odă parfumată închinată florii de iris
”Dar când dintr-un trecut îndepărtat nu mai dăinuie nimic, după moartea ființelor, după distrugerea lucrurilor, singure mirosurile și savoarea, mai firave, dar mai vii, mai nemateriale, mai stăruitoare, mai credincioase, rămân încă multă vreme, ca niște suflete, ca să-și aducă aminte, să aștepte, să nădăjduiască, pe ruina a tot ce rămâne, să poarte, fără să se încovoaie, pe micile lor picături aproape impalpabile, edificiul imens al amintirii”. Marcel Proust , În căutarea timpului pierdut Irisul este deosebit de prețios pentru arta parfumeriei. Încă din secolul al XVII-lea, nota sa lemnos-pudrată, diafană și aristocrată, cu un miros similar cu cel al violetei cucerea inimile tuturor. În parfumerie, rizomul florii de iris este cel din care se obține, după un proces îndelung, care durează câțiva ani, materia primă pentru fermecătoarea aromă. Personal, găsesc irisul fascinant, iar în parfumerie îl caut cu nesaț, îndrăgostindu-mă mereu de alte și alte reprezentări ale sale: irisul gu